Insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale poate fi o soluţie reală pentru problema datoriilor acestora, însă cererile creditorilor de a obţine insolvenţa acestor structuri vor fi destul de rare din cauza legislaţiei, consideră reprezentanţii Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR). Cum vor resimţi insolvenţa actorii care iau parte sau au legătură cu această procedură?
În principiul, autoritatea administrativ-teritorială intrată în insolvenţă are numai avantaje. Aceasta nu mai poate fi executată silit, nu mai acumulează penalităţi şi dobânzi pentru creanţele neachitate la termen, iar planul de redresare poate micşora datoriile prin reeşalonare sau ştergerea lor, arată specialiştii CITR.
Cetăţenii. Unitatea administrativ teritorială nu îşi încetează activitatea, serviciile publice esenţiale nu pot fi întrerupte, însă ar putea fi instituite taxe şi impozite suplimentare până la încetarea stării de insolvenţă.
Salariaţii. Planul de redresare poate prevedea reduceri de personal.
Beneficiarii serviciilor publice esenţiale. Serviciile publice esenţiale nu pot fi întrerupte. Atât administartorul judiciar, cât şi ordonatorul principal de credite trebuie să ia toate măsurile pentru a menţine aceste servicii în funcţiune.
Contractanţii ce au contracte în derulare. Contractele în derulare pot fi menţinute sau denunţate unilateral de către administratorul judiciar cu aprobarea autorităţii deliberative.
Furnizorii de utilităţi (electircitate, gaze, apă, telecomunicaţii) ai unităţii. Aceştia nu pot refuza furnizarea serviciilor pe perioada insolvenţei, chiar dacă unitatea are datorii anterioare neachitate. Datoriile acumulate în timpul procedurii vor trebui plătite la scadenţă. Totuşi, legea nu distinge cele două situaţii şi, prin urmare, teoretic, furnizarea utilităţilor nu poate fi întreruptă chiar dacă
