- Social - nr. 103 / 29 Mai, 2013 Voi incheia seria "Amintirilor”, cu articolul dedicat gazetarilorjurnali sti, de ieri si de azi, pe care i-am cunoscut, mai intai, citindu-le articolele in cotidiane si reviste, nationale sau locale. Am fost transferat fortat la Targu-Mures, la cererea organelor de stat si administrative de partid ale Regiunii Mures Autonoma Maghiara, aflata in plin proces de industrializare, pentru ca era strict necesara infiintarea Inspectoratului de Stat pentru Cazane si instalatii de Ridicat. La o sedinta la Combinatul Chimic, am fost prezentat ca omul trimis de Guvern pentru aceasta misiune si ca trebuie sa fiu ajutat cu sediu si ceva ingineri specialisti in domeniu. Atunci, am fost recomandat unui jurnalist de la ziarul local "Steaua rosie”, respectiv Pascu Popsor, care mi-a luat un interviu, apoi m-a invitat la redactie si mi-a propus niste colaborari cu articole pe teme tehnice. Intre noi, s-a legat o stransa prietenie si in ziar au aparut multe articole sub semnatura. Pentru colaborare, primeam frecvent bani prin mandate postale, sume pe care le cheltuiam la intalnirile cu prietenii, fiind singur in Targu-Mures, intrucat familia imi ramasese in Moldova. Orasul imi era necunoscut, dar cel mai greu imi era ca nu stiam ungureste. Tot prin Popsor, mi s-a cerut sa colaborez si la ziarul maghiar "Voros Zaszlo”, prin traducere de texte, dar sub semnatura mea. Aici, insa au aparut niste ciudatenii si le-am cerut ziaristilor sa mi le explice. Amintesc ca toate controalele mele le incheiam cu acte scrise in limba romana oficiala. La Gheorgheni, am intalnit un director pe nume Lungu. Bucuros ca am cu cine vorbi in romaneste, am ramas surprins ca acesta imi raspundea numai in maghiara. "Mai, sa fie - m-am mirat eu - cum e posibil?” L-am rugat sa vorbim romaneste, fara translator, dar el mi-a dat un raspuns, stalcind limba romana: "Domnule ingineru, eu