”Omul este ceea ce crede că este, nu ceea ce mănâncă. Din această perspectivă, ceea ce crede despre mâncare este mult mai important decât mâncarea propriu-zisă. Corpul omului foloseşte alimentele ingerate (de pildă grăsimile şi carbohidraţii) în funcţie de convingerile lui legate de trup, de sănătate şi de boală. Mai mult, atitudinea sa atunci când pregăteşte hrana este foarte imporantă. (....) Sugestia potrivit căreia tutunul conduce la cancer este mult mai perciuloasă decât efectele fizice propriu–zise ale fumatului şi îi poate îmbolnăvi pe oameni”(Jane Roberts; Natura Realităţii personale – Ed./ Adveăr Divin).

Faptul că ceea ce credem noi înşine ne poate îmbolnăvi sau vindeca ne este cunoscut de la Isus. Când spunem ”eram sigur că lucrul acela se va întâmpla” sau ”am ştiut că va fi aşa”, noi spunem că am avut cu mult timp înainte o convingere, o credinţă puternică, un fel de a a gândi, care a devenit realitate. Sugestia pe care ne-o spunem singuri, ceea ce gândim despre noi sau despre lume este ”putere”, dacă avem convingerea că ceea ce spunem sau sugerăm conţine adevăr. Toate minciunile, toate iluziile, toate gândurile negre, pe care le vedem reale în imaginaţie riscă să se întrupeze dacă suntem convinşi că ele reprezintă însăşi realitatea. Mulţi oameni se îngraşă bând apă şi nu pentru că ar funcţiona corpul lor în aşa manieră încât ar transforma apa în grăsime, cât pentru că ei afirmă cu toată convingerea că beau apă şi se îngraşă. Există alţi fericiţi care pot mânca orice şi oricât fără să aibă vreo problemă cu silueta. De ce, oare, se pot întâmpla aceste lucruri? Pentru că nivelul de pe care ne creăm realitatea este unul ce ţine de sugestie, convingere şi credinţă. Sigur că noi putem fi bolnavi deja, putem avea probleme de relaţionare cu diferite persoane, putem să ne aflăm în situaţii nefericite şi, aflaţi deja în faţa lor, să fim convinşi că nu pu