Când Gheorghe Bârlea devenea, în 2008, senator PDL de Maramureș, colegii lui de la Universitatea de Nord, finanțată de la buget, au zis că l-au prins pe Dumnezeu de un picior. Conferențiar universitar la catedra de sociologie, Bârlea promitea să facă din universitate un Harvard românesc. Fost bibliotecar și poetaș de cumetrie, cu facultatea făcută la f.f., cu medii de 6 pe toată linia, luate mai cu o jumătate de porc afumat, mai cu o vadră de palincă, Bârlea a ajuns lector și doctor în sociologie de pe poziția de prefect de Maramureș din partea PNȚCD.

Primul lucru pe care l-a făcut Bârlea ca senator a fost să înființeze firma Strategic Vision, pe numele lu’ fii-su. Al doilea, să planteze, în miezul lui octombrie 2010, flori de aproape un miliard de lei vechi în fața universității, prin firma lu’ fii-su, prin semnătura lui Vasile Anițaș, directorul economic al universității, a decanului Petru Dunca și a rectorului Dan Peter. În primăvara lui 2011, florile s-au topit odată cu zăpezile. În preajma vacanței, cadrele didactice, inclusiv senatorul Bârlea, s-au autopremiat cu câteva sute de milioane de lei pentru izbânzi de care n-a auzit nimeni. În 2012, prin visteria universității bătea vântul și se evaporaseră inclusiv banii de salarii. Ca să evite falimentul, Universitatea de Nord a fost nevoită să fuzioneze cu Universitatea Tehnică Cluj, urmând ca foștii studenți de la Teologie și Litere să primească diplome de licență emise de către Poli Cluj. Fosta universitate a refuzat să se declare parte prejudiciată, deci DNA nu va putea dovedi în vecii vecilor existența unei infracțiuni, pentru a putea recupera banii dosiți de senatorul Bârlea și directorul Anițaș. Bârlea a ratat intrarea în Parlament, redevenind poetașul de cumetrie de odinioară, iar într-un moment de trezie, decanul Dunca a cerut să se respecte autonomia universitară, dar să i se dea în continuare