Conform Hotărârii Guvernului României nr. 467/12.05.2010, în fiecare an, la data de 31 mai, se aniversează “Ziua Rezervistului Militar”. Încă de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, noi, rezerviştii militari, am apreciat că instituirea acestei sărbători este o expresie a respectului de care se bucură cei care au muncit într-o instituţie prestigioasă, aşa cum este Armata României.
Statutul de rezervist militar ar trebui să fie onorant, din păcate, însă, datorită unora care nu au habar ce a însemnat viaţa militară, astăzi cadrele militare în rezervă sunt privite, de foarte mulţi oameni, cu suspiciune sau chiar cu dispreţ !
Adevărul este că rezerviştii de astăzi sunt cadrele militare de ieri, care au muncit în armată cu responsabilitate şi competenţă, în condiţii grele, de multe ori periculoase, suportând privaţiuni şi servituţii deosebite. Ei au fost la dispoziţia Armatei şi deci, a statului român, 24 de ore din 24, respectiv 365 de zile (şi nopţi, evident !) pe an. De multe ori şi-au neglijat familia şi orice interese personale, în numele îndatoririlor de serviciu. Au fost obligaţi să lucreze oriunde în ţară sau în afara graniţelor, acolo unde au cerut interesele statului. Au schimbat garnizoana de reşedinţă ori de câte ori li s-a cerut, renunţând la casă şi la relaţiile sociale pe care, în mod firesc, şi le construieşte orice om. Au fost obligaţi să renunţe la locul de muncă al soţiei şi la confortul copiilor, nevoiţi, şi ei, să schimbe instituţia de învăţământ sau chiar profilul pregătirii.
Într-o evaluare mai concretă, statutul de rezervist presupune, înainte de orice, o lungă şi consistentă activitate de pregătire profesională specifică, adică mulţi ani de şcoală, foarte multe teste, examene şi un complex sistem de cursuri de formare continuă. De exemplu, un ofiţer, ajuns doar la nivelul mediu a
