Furia implică discuţii cu privire la modul în care poate fi gestionată eficient. Astfel, Shayne Hughes, blogger pentru „Huffington Post“, a descoperit că cei 70 de participanţi de la seminarul de „Stăpânirea de sine”, pe care îl susţine, s-au confruntat cu ravagiile propriei furii sau s-au luptat să facă faţă furiei altor persoane.

Furia se manifestă la serviciu, de multe ori în calitate de judecată de opinie, şi chiar şi acasă, faţă de cei de care ne pasă cel mai mult. De unde apare şi, mai ales, ce putem face în acest sens?

Furia este o emoţie „secundară“

„Furia este, foarte rar, cea mai adâncă emoţie pe care o resimţim atunci când ne pierdem cumpătul. Este un mecanism de adaptare, un semn că ceva care contează pentru noi nu este cum am vrea noi să fie şi ne simţim neputincioşi în a schimba“, spune Hughes.

Alegem inconştient să ne înfuriem deoarece puternicele sentimente de furie sunt mai puţin dureroase şi inconfortabile decât multe alte emoţii. Sentimentele de neputinţă, nepotrivire, ruşine şi eşec sunt instigatori comuni ai furiei şi, evitându-i, ne ajută să nu ne mai simţim vulnerabili, credem că deţinem controlul şi nu mai suntem sensibili la ceea ce ne deranjează în acel moment.

„Modul în care îţi poţi stăpâni furia este să identifici şi să simţi ceea ce este cu adevărat important pentru tine“, consideră el.

Schimbarea constă în modul în care reacţionăm

„Furia trece destul de repede. Însă cei mai mulţi se simt vinovaţi pentru felul în care au reacţionat. Vina, raţionalizarea sau uitarea reprezintă răspunsuri care ne distanţează de capacitatea noastră de a ne schimba. Ne amortizăm durerea pe care o simţim cu privire la modul în care am rănit o altă persoană“, spune Hughes.

Vinovăţia este un mod neplăcut, dar confortabil de a ne critica pe noi înşine, fără a încerca să ne schimbăm. Este