Aflu, din presa centrală şi locală, că, în urmă cu o săptămână, la Tulcea a avut loc o reuniune a căpeteniilor politice din Regiunea 2 Sud-Est unde au fost discutate idei ale Proiectului de regionalizare a României, coordonat de vicepremierul Liviu Dragnea.

Este al doilea obiectiv important al guvernării USL, alături de modificarea Constituţiei, de care se ocupă Crin Antonescu. Am avut curiozitatea să urmăresc, la Tv Digi 24, şi emisiunea „Raport de ţară” având ca temă regionalizarea, să ascult ce declaraţii publice au făcut decidenţii politici din judeţele Vrancea şi Buzău.

După cum decurg lucrurile, anticipez desfăşurările ce se vor petrece în viitorul apropiat. Politicienii USL, care nu-şi mai încap în pene de mândrie că ei ar fi strategii-vizionari care croiesc destinul ţării noastre, vorbesc despre regionalizare cu făţărnicie: este al treilea proiect postdecembrist ca importanţă, după primirea României în NATO (29 martie 2004) şi în Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007).

Poate că aşa va fi. Rămâne de văzut şi care vor fi câştigurile reale ale românilor, pentru că primele două proiecte s-au dovedit benefice. România este, astăzi, o ţară euro-atlantică, face parte dintr-un sistem de securitate colectivă extrem de puternic. În acelaşi timp, de pe urma apartenenţei la UE cetăţenii români au posibilitatea de a călători, de a se stabili şi a munci liber în cele 28 de state membre (ultima primită – Croaţia).

În plus, comunităţile locale, societăţi comerciale şi ţărani simpli au posibilitatea să primească, de la Uniunea Europeană, importante sume de bani pentru finanţarea unor proiecte diverse: pentru agricultură, infrastructură rurală, mediu, resurse umane, coeziune socială, activităţi culturale etc.

Este vorba de peste 33 de miliarde de euro prevăzuţi în exerciţiul financiar 2007-2013 şi de aproape 40 de miliarde de euro din bugetul pentru