Nişte îmbuibaţi, plini de ei, fără creier, fără suflet şi mai ales fără bun simţ. Asta sunt, după părerea mea, indivizii care compun Consiliul Local Ploieşti, denumiţi pompos „aleşi locali”, care iau decizii despre ce şi cum se întâmplă, de la cum se toacă milioane din bani publici până la cine are voie să-şi zidească un balcon la parterul blocului.

Ca să nu credeţi că mi s-a pus pata aiurea pe minunaţii noştri consilieri, o să povestesc o scurtă scenă petrecută în şedinţa de azi, joi, 30 mai, a Consiliului Local Ploieşti. În sala de la RATP, de pe Găgeni, s-a prezentat la şedinţă o doamnă, pensionară, fost profesoară, fost inginer chimist, care a cerut să i se acorde dreptul de a vorbi în faţa consiliului într-o problemă de interes general. Deşi astfel de intervenţii au loc, de obicei, la finalul şedinţei, cel care conducea şedinţa, consilierul Pană, de la PC, a propus, iar ceilalţi „aleşi” au votat ca doamnei să i de dea cuvântul la punctul „diverse”, pe la începutul şedinţei, decizia fiind luată având în vedere vârsta venerabilă doamnei dar şi faptul că dânsa se deplasase până la RATP ajutându-se de un cadru, pentru că nu poate merge singură.

Imediat ce doamna a început să vorbească, viceprimarul Iulian Teodorescu i-a spus enervat preşedintelui de şedinţă: „vorbeşte trei minute, nu mai mult”. Preşedintele a întrerupt-o şi a anunţat-o că are trei minute să-şi expună problema. Femeia s-a pierdut, s-a încurcat, s-a bâlbâit, Teodorescu s-a enervat, s-a uitat urât la Pană, Pană, intimidat, a luat decizia de a nu o mai lăsa să vorbească, după care a cerut să i se „taie microfonul”. Biata femeie a plecat târându-se în cadru. A fost ascultată, nu-i aşa, de aleşii locali.

M-am dus după ea, curioasă să văd ce dorea. Depusese o cerere la Primăria Ploieşti şi, din 4 aprilie, nimeni nu-i răspunsese. Iar cererea, despre care voi mai scrie, e super-interesant