La nici 24 de ore după ce Adunarea Generală a FRF a anunţat oficial că Rapidul a retrogradat, Ion Costea, 101 ani, a încetat din viaţă.

Ion Costea era singurul supravieţuitor al echipei Rapidului din perioada interbelică.

Adunarea Generală a FRF a oficializat, sâmbătă, retrogradarea Rapidului în eşalonul secund. Informaţia nu a mai avut valoarea unei ştiri, toată lumea ştia că echipa a fost condamnată de legile mercantile ale licenţierii să se întoarcă la matineu. Chiar şi suporterii mai tineri, cei care nu au prins dimineţile „B“-ului în „Potcoavă“, au asimilat soarta decisă de cruzimea unui fotbal modern care, parşiv, le-a alimentat până acum dragostea pentru Giuleşti cu nocturna din Cupa UEFA. Bătrâni, copii, ultraşi, „corsicani“ sau de la „a doua“, aristocraţi, din diaspora sau Feteşti, cu toţii au refuzat să bocească sfârşitul echipei lor. Au spus că speranţa moare ultima, dar Rapidul lor niciodată.

„Pancu l-a vizitat în urmă cu două săptămâni“

Ieri însă, o parte din Rapid s-a stins, într-un bloc din Pajura, acolo unde spiritul echipei trăia la propriu. La 101 ani, Ion Costea era cel mai în vârstă supravieţuitor al Giuleştiului. Nea Costea îşi ducea bătrâneţea târzie pe marginea unui pat, cu urechile întinse spre un tranzistor cu difuzorul înfundat de praf. Le auzea greu, dar şi mai greu le potrivea. Aşa a fost şi cu ştirea despre retrogradarea Rapidului. Luciditatea unui om la 101 ani nu i-a permis să perceapă informaţia livrată din aparatul de pe racamier. Poate aşa a fost mai bine. Când Pancu l-a vizitat, în urmă cu două săptămâni, bătrânelul şi-a primit musafirul cu o întrebare care i-a trădat şubrezenia memoriei: „Mai trăieşte Baratky?!“ Fata lui a explicat: „Aşa se întâmplă. Are frânturi de memorie. E simpatic atunci când îi mai fac câte un «carcalete» (amestec de vin cu sirop), iar el îmi cere gheaţă...