de N. I. DOBRA
03 iunie 2013 10:59
6 vizualizari
A-A+ Acesta este sfatul meu bătrânesc, de vite, şi de lapte, şi de cucuruz, şi de cartofi, şi de grâu, şi de struguri, şi prune, adică de agricultură, singura care ne mai poate scoate, cât de cât, din marasm, pentru că restul e praf şi pulbere: industrie ioc, sănătate ioc, învăţământ ioc, cultură ioc, sportul, un fel de SC Sub pământ SRL (după modelul unui serial tâmp de la nu ştiu care tv).
* Am avut o echipă cu care ne-am lăudat câţiva ani - Oltchim Rm. Vâlcea, la handbal - şi-am "izbutit" s-o punem pe butuci. Aud că e în pragul desfiinţării, că unele fete pleacă încotro văd o rază de lumină, iar altele vizează să fie soţii şi mame, să nu mai ia ghionţi în coaste, pumni în fălci, ci să ducă o viaţă normală de femeie gospodină. Eu am fost un mare fan al lui Cristian Gaţu (şi al tatălui său, bun gazetar), dar, ca şef la federaţie, n-a făcut nimic notabil, dacă nu cumva a chiar încurcat iţele, tot schimbând antrenorii de la cluburi şi de la naţionale, în loc să se ocupe de crearea unei baze de selecţie la cluburile şcolare. Păi, handbalul românesc a fost tare în lume cu jucători autohtoni, nu cu scursori din lumea largă. Dar cine-şi mai aminteşte de Penu, Gruia, Licu, Voina, Stockl, Gunesch, Kicsid, Birtalan, iar la Sibiu: Gilu Oană, Lucică Albu, Nicu Mateiaş, Olimpiu Savu, Günther Speck, Wolfi Schmidt, Sergiu Vătafu, Serafim Drăgan? Acum sunt la mare căutare bătăile în ring, în care se întâlnesc nişte matahale bune la săpat şanţuri, la turnat asfalt şi la tăiat sare, la ocnă, care-şi dau palme cu picioarele şi se izbesc cu capetele de podea.
* Prietenul meu Viorel Hizo a anunţat - pentru a câta oară? - că se retrage definitiv, că are la activ aproape 600 de meciuri ca antrenor la echipe de Divizia A şi Liga I. Nici în visele lui cele mai roz n-a sperat să se afirme în lumea atât de căcănie a