Dincolo de tergiversări şi negocieri, iar apoi, titluri de ştiri, reportaje şi fotografii tendenţioase din unele mass-media, eu m-am bucurat când am văzut că avem mai multe doamne în noul Guvern şi apoi, îmbunătăţirile din Parlament cu şefe noi la câteva comisii parlamentare.
Nu vreau să ţin prelegeri cu date alarmante din rapoarte şi nici să vă spun rezultatele multor cercetări efectuate în domeniu. Le găsiţi pe toate, pe site-uri, de la noi şi din alte parţi. Despre altceva scriu azi.
Nu m-am ascuns niciodată după false identităţi - ştie toată lumea că sunt feministă consecventă. Nici nu am zis vreodată că o categorie de gen sau alta e superioară sau inferioară celeilalte. Confruntată însă de mică cu (sau martoră la) nedreptaţi şi inegalităţi de tot soiul, la maturitatatea-mi precoce am înţeles că doar luptând pentru cauza egalităţii le voi putea anula.
Alături de alţi colegi din societatea civilă, pledez activ pentru crezul meu, iar schimbările din societate - bune şi mai puţin bune - îmi menţin fidelitatea şi ardoarea. Şi nu e vorba defel de o luptă împotriva bărbaţilor sau, mai grav, de înlocuirea unei hegemonii cu o alta. Am avut şansa unei întâlniri providenţiale la începutul activităţii mele cu dna Mihaela Miroiu, cunoscuta militantă pentru drepturile femeilor, profesoară universitară la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi autoare a multor studii de gen de referinţă. Graţie ei, mi-am potolit revolta adolescentină, fără să pierd însă nimic din spiritul revoluţionar. „Protecţia (bărbătească) şi grija (femeiască) sunt relaţii necesare într-o societate, dar nu sunt suficiente pentru democraţie, pentru autonomie personală, competiţie şi autoafirmare“, aşa m-a convins mentora mea.
Modelele culturale, stereotipurile de gen, ierarhiile sociale şi relaţiile de gen din societatea noastră devaforizează femeile în spaţiul publ
