Condiţia principală pentru abordarea curbelor în siguranţă şi cu eficienţă maximă este alegerea vitezei potrivite, în concordanţă cu următorii factori: vizibilitatea, raza de curbură a virajului, natura şi starea suprafeţei de rularedrumului, lăţimea şi înclinarea drumului şi intensitatea traficului. De asemenea, este necesar să se ţină seama de comportarea şi starea tehnică a automobilului şi, în special, de uzura pneurilor şi jocul direcţiei.

Abordarea curbelor este un proces care începe înainte de intrarea în viraj şi se sfârşeşte odată cu aşezarea automobilului în linie dreaptă. Acesta cuprinde patru faze şi anume faza preliminară, angajarea în viraj, micşorarea razei de curbură şi ieşirea din curbă.

Primul lucru pe care trebuie să-l facă un şofer este “citirea virajului”, adică să aprecieze cât de închisă este curba. În mare, virajul este de trei feluri: închis sau în “ac de păr”, la 90 de grade sau în unghi drept şi deschis, cu variantele: 70, 50, 30 de grade etc. “Citirea” virajului se învaţă în timp, pentru că este o practică ce necesită experienţă.

Apoi, important este cu ce viteză abordezi virajul şi în ce treaptă de viteză te afli. Teoretic, virajul “ac de păr” se atacă în treapta a doua a cutiei de viteze, astfel ca la ieşire, accelerând progresiv, să se schimbe în viteza superioară. Dacă virajul este foarte închis, se poate folosi chiar prima treaptă. Virajul la 90 de grade se atacă în aceeaşi manieră, intrând mai încet şi ieşind mai tare. În mod ideal, se frânează pe linia dreaptă dinaintea virajului şi se retrogradează ulterior în treapta inferioară corespunzătoare virajului (a doua sau a treia) după care se intră în viraj. După această manevră, se măreşte viteza progresiv, pentru ca piciorul să rămână pe acceleraţie pe toată lungimea virajului. La ieşire, viteza trebuie să fie întotdeauna mai mare ca la intrare. Acest lucru pare paradox