Turcii au ieşit din nou în stradă pentru a protesta împotriva Guvernului Erdogan. Este pentru a cincea zi de când la Istanbul fraţii noştri otomani protestează vehement împotriva unui guvern islamist, care a comis abuzuri, reducând libertăţile cucerite greu de societatea modernă turcă (începând cu părintele Turciei moderne, Kemal Ataturk). Totul a pornit de la ideea unor idioţi de a rade Parcul Gezi şi a construi aici un centru comercial. Eu îmi aduc aminte de Parcul Custozza şi raderea sa în anul 2011: atunci au ieşit în stradă câteva sute de oameni pentru a apăra Parcul de idea unor barbari care au ţinut cu tot dinadinsul să distrugă un spaţiu verde, unic în Cetatea Alba Iulia.
Mă întrebam zilele acestea ce diferenţă între români şi turci, sau între români şi alte popoare care au mai mult tupeu? Românii au acceptat în tăcere să li se distrugă parcurile, fără mari proteste: este vorba de Parcul Custozza din Alba Iulia, de Parcul Feroviarilor din Cluj, de Parcul I.O.R. din Bucureşti şi lista cu crime ecologice poate continua la nesfârşit…
Numai la români poţi să arunci 30 de tone de piatră peste un parc şi apoi să te lauzi că ai reabilitat un spaţiu urban; sau să torni 7 km de asfalt cu borduri cu tot printr-o pădure şi să spui lumii că faci ecologie şi turism! Într-o ţară normală cei care au distrus parcurile şi au făcut drumuri prin pădure ar fi puşi la stâlpul infamiei; s-ar face campanii civice pentru ca personajele care au decis distrugerea parcurilor şi pădurilor să nu mai fie votate de cetăţeni! Din păcate la noi nu se întâmplă aşa ceva. Noi tăcem şi ne bucurăm ca nebunii văzând cum spaţiile verzi se transformă tot mai mult în spaţii cenuşii, fără viaţă, pline de piatră, asfalt şi borduri.
Trăiască asfaltul, trăiască bordurile, de firmă, de partid şi de stat! Îi salutăm pe fraţii turci că luptă pentru Parcul Gezi. De aici, din Custozza la