Un subiect mult discutat in aceste zile este cel al proiectului de lege pentru gratierea unor infractiuni. Ca de obicei, parerile sunt pro si contra, iar eu m-am gandit bine inainte de-a ma decide sa fac comentarii, pe aceasta tema, motivul fiind dosarul pe care-l am pe rol, in instanta.
Dupa cum se vede, m-am hotarat ca totusi sa abordez acest subiect, pentru ca vrand nevrand am “castigat” o exerienta in acest domeniu si consider ca nu ar fi corect sa nu imi exprim un punct de vedere.
Mai toti comentatorii, care sunt impotriva adoptarii unei astfel de legi, si-au aratat temerea ca initiatorii si Parlamentul, in general, ar vrea sa legifereze acest proiect pentru “albirea” lui Adrian Nastase si a lui Gigi Becali. Total incorect pentru ca, in ciuda faptului ca suna urat, ambii sunt recidivisti, fiind “beneficiarii” unor condamnari anterioare si pentru dosarele in curs nu s-ar mai bucura de efectele acestei legi, cel putin nu in forma actuala a posibilei legi. Mai exact , proiectul prevede doar amnistierea celor aflati la prima abatere!
Ramane intrebarea care sa lamureasca cine ar fi totusi beneficiarii unei asemenea legi, in cazul in care aceasta ar fi adoptata de catre Parlament si, bineinteles, ar fi si promovata de catre presedintele Traian Basescu? Desigur ca in primul rand ar profita detinutii care se afla la prima abatere, care ar primi sansa de-a incepe o noua viata, inainte de ispasirea pedepsei. Este clar ca aceasta nu este problema cetateanului obisnuit, care poate este indreptatit sa nu fie afectat de faptul ca cei incarcerati dorm, de multe ori, cate doi in pat, sau chiar cu saltelele puse pe jos, din lipsa de spatiu.
Ceea ce trebuie insa sa intereseze pe toata lumea, in calitate de contribuabili la bugetul de stat, este faptul ca exact din aceste conditii Curtea Europeana a Drepturilor Omului(CEDO) ne condamna, pe banda rulant
