Cinci fraţi minori, împreună cu părinţii, locuiesc într-o cameră de 9 metri pătraţi, la marginea satului Rotopăneşti, comuna Horodniceni. Bordeiul dărăpănat, peticit din loc în loc cu lut, care are în loc de ferestre nailoane prinse în pioneze, este casă pentru trei şcolari, Andreea Erhan, în vârstă de 14 ani, elevă în clasa a VIII-a, Ionuţ, în vârstă de 13 ani, elev în clasa a VI-a, Mihaela, în vârstă de 10 ani, elevă în clasa a III-a, şi doi preşcolari, Maria Magdalena, în vârstă de 6 ani, şi Constantin Sebastian, în vârstă de 3 ani şi jumătate.
Trăiesc din ajutorul social şi din alocaţiile copiilor
Frăţiorii împart universul lor, mica încăpere în care îşi petrec anii copilăriei, cu cei care le-au dat viaţă. Lecţiile şi le fac pe rând, la o măsuţă mică, la lumina zilei, sau seara, la lumina lumânării, pentru că nu au avut niciodată curent electric. Stâlpul de electricitate este la mai puţin de 50 de metri de casă, dar părinţii copiilor nu îşi permit să plătească 2.000 de lei pentru racordare. Familia se întreţine din ajutorul social primit de la Primăria Horodniceni şi din alocaţiile minorilor.
Bieţii oameni abia au ce pune pe masă, nicidecum să se gândească la reparaţiile casei sau la racordarea la energie electrică. Veniturile familiei se mai rotunjesc cu banii proveniţi din munci ocazionale, pe care, atât tatăl copiilor, cât şi mama le fac prin sat, atunci când sunt chemaţi la muncă.
Sărăcia nu le-a „ucis” bucuria de a trăi
Dincolo de sărăcia lucie, de condiţiile greu de imaginat în care pot să trăiască şapte suflete, răzbat vocile cristaline, zâmbetele nevinovate ale copiilor care, chiar de la prima vedere, te pun în încurcătură: cum au putere să râdă, să se bucure de atât de puţin? Cum reuşesc aceşti copiii să îţi dea o lecţie de viaţă, pe care doar privindu-i poţi să o înţelegi? Bucuria lor de a trăi vine din unitat
