Nu citesc ziare. Deloc. Îmi fac rău. Îmi fac la fel de mult rău ca televizorul. În timp, am învăţat să mă apăr de lucrurile care nu-mi fac bine.

Totuşi, ziarele sunt folositoare. Uneori, te gândeşti să-ţi renovezi casa. Zugrăveşti. Alteori (cazul meu), îţi cumperi câteva cutii cu vopsea şi nişte pensule mai de Doamne-ajută, şi te hotărăşti să-i dai încă o şansă unei uşi vechi sau unui scaun ca vai de capul lui. Asta e momentul în care ziarele devin indispensabile. Eu sunt un bun vopsitor. Dar, din când în când, din pensula mea se mai scurge câte-un strop de culoare. Se împrăştie pe feţe de oameni politici cu ceafă lată. Pe lanţuri grele din aur masiv, purtate de manelişti la modă. Pe buze de manechin cu picioare de doi metri, tocuri de douăzeci de centimetri şi coeficient de inteligenţă neglijabil. Vopseaua cade, risipindu-se aiurea pe pagini de tabloide şi pe pagini de cotidiane transformate peste noapte în tabloide de nişte băieţi cu soluţii de supravieţuire.

Câteodată, mi se-ntâmplă să iau o pauză din vopsit. Îmi aprind o ţigară şi-mi arunc privirea pe paginile maculate de vopsea proaspătă. Dacă întâlnesc un titlu mare de genul “Omul zilei”, rup pagina şi-o citesc cu atenţie. Ştiu că aş avea ce vorbi cu omul ăla. Ştiu că omul ăla e acolo pentru că (poate) nu citeşte ziare şi nu se uită la televizor. Un scriitor. Un pictor. Un actor. Un regizor. Un frăţic.

Pun pagina deoparte. Sting ţigara şi vopsesc în continuare.

Florin Piersic Jr.

actor

Nu citesc ziare. Deloc. Îmi fac rău. Îmi fac la fel de mult rău ca televizorul. În timp, am învăţat să mă apăr de lucrurile care nu-mi fac bine.

Totuşi, ziarele sunt folositoare. Uneori, te gândeşti să-ţi renovezi casa. Zugrăveşti. Alteori (cazul meu), îţi cumperi câteva cutii cu vopsea şi nişte pensule mai de Doamne-ajută, şi te hotărăşti să-i dai încă o şansă un