În vremuri în care nimic din ce e natural nu mai pare de la sine înțeles, apăr cu toată fermitatea propunerea Bisericii și a ONG-urilor creștine de a defini clar căsătoria, în viitoarea Constituție, ca uniunea dintre un bărbat și o femeie. Totodată, trebuie protejate drepturile copilului, de la concepția naturală până la majorat.

În lipsă de program și soluții, stânga românească (PNL+PSD) sunt în stare să propună teme false, care să bulverseze societatea, cum s-a întâmplat de curând în Franța.

Cred cu tărie că dreptul copilului de a se naște și de a beneficia de o familie normală, cu un tată și o mamă trebuie apărat. Nu poate prevala asupra vieții și dezvoltării normale a unui copil decizia unor adulți de a-i întrerupe viața sau de a-l obliga să trăiască într-o familie compusă din doi tați sau două mame. Nu firescul unei tradiții prezente în toate culturile, din cele mai vechi timpuri până azi, are a se justifica, ci inovațiile propuse trebuie să se explice filozofic, moral, antropologic și social! Nu noi trebuie să redefinim sau să apărăm norma, ci cei care o contestă trebuie să ne aducă argumente puternice.

Am toată delicatețea și înțelegerea umană pentru cei care au alte opțiuni sau înclinații decât cele pe care majoritatea oamenilor le consideră firești, așa cum înțeleg cutremurat și nu judec opțiuni tragice precum avortul, deși mi-aș dori ca această practică să dispară. Dar condamn toate deficiențele logice și sofismele modernității. A nu penaliza nu înseamnă a banaliza sau a promova. Avortul nu e echivalent cu o extracție de măsea sau amputarea unui membru cangrenat, ci înseamnă suprimarea fizică violentă a unui copil (prin ciopârțire sau otrăvire). Dacă acesta este complet dezvoltat sau nu, e mai puțin relevant. E evident că, la termenul de nouă luni, fără intervenția chiuretajului, s-ar naște un copil, nu o entitate non-umană.

Relații