Societatea imaginată de George Orwell în celebrul său roman “1984” – o societate în care nimeni nu e niciodată singur, iar oamenii sunt ţinuţi sub control cu ajutorul unui sistem de televiziune interactivă ce le monitorizează fiecare gest şi fiecare vorbă –, a devenit în prezent mai mult decât o simplă fabulaţie. Tot mai multe ţări occidentale investesc sume din ce în ce mai mari în sisteme din ce în ce mai performante de supraveghere video, amplasate în număr tot mai mare în aglomerările urbane. Există, astfel, tot mai multe spaţii publice transformate în reality-show-uri, unde totul se înregistrează, imaginile putând fi ulterior prelucrate şi analizate. În numele luptei împotriva terorismului şi criminalităţii, dreptul la viaţă privată al oamenilor e tot mai des încălcat, cu riscuri minime, atât de autorităţile de stat, animate de interese dintre cele mai ciudate, cât şi de corporaţii internaţionale specializate în utilizarea ultimelor tehnologii disponibile pentru creşterea profiturilor.
Televiziuni la colţ de stradă
Crearea şi implementarea primului sistem complex de supraveghere video îi este atribuită companiei Siemens AG, care a utilizat o astfel de reţea pentru a monitoriza lansările experimentale de rachete V-2, în poligonul din localitatea germană Peenemünde, în 1942.
În septembrie 1968, New York a fost prima metropolă americană în care s-au instalat camere video pe străzile principale, cu scopul declarat de combatere a infracţionalităţii stradale. Băncile şi magazinele mari au început ulterior să utilizeze aceste dispozitive ca pe nişte măsuri suplimentare de securitate, iar montarea lor în cazinouri a dus la identificarea şi eliminarea rapidă a trişorilor profesionişti.
În prezent se crede că, în Europa, ţara cu cel mai mare număr de camere video raportat la populaţie, este Marea Britanie unde, începând cu