Pentru a da aparenţă democratică guvernării din Basarabia acaparată prin forţă, mai întâi pe 28 iunie 1940, apoi pe 23 august 1944, dar şi pentru a se menţine la putere, regimul comunist al URSS, cu regularitate, a înscenat alegeri în sovietele locale şi cele centrale.

Locuitorii RSSM erau îndemnaţi să-şi dea votul pentru „Blocul de nezdruncinat al comuniştilor şi celor fără de partid“, constituit, în cea mai mare parte, din nomenclatura de partid. Regimul strecura pe liste câte un muncitor sau colhoznic, de obicei cu puţină carte şi îndoctrinat de marxism-leninism. Scrutinul fiind bine regizat, în lipsa unei candidaturi de alternativă, rezultatul era cel planificat dinainte de guvernare: 99,9% din alegători îşi exprimau votul pentru unicul candidat inclus pe listă.

Regimul comunist a constatat „dificultăţi“, în sensul unei opoziţii la alegeri, chiar de la primul scrutin „liber“, din anul 1946. Nu toţi basarabenii s-au lăsat prostiţi de sloganele populiste pline de minciuni şi promisiuni deşarte. Nemulţumirile basarabenilor aveau atât caracter politic (se protesta faţă de ocupaţia din 23 august 1944, lipsa pluralismului, faptul că e un singur partid şi candidat în buletinele de vot etc.), cât şi social (lipsa produselor elementare, impunerea unor plăţi exagerate etc.).

Cei care făceau agitaţie împotriva alegerilor „democratice“ erau arestaţi

Totodată, mulţi încă mai ţineau minte alegerile din perioada de până la 1940, cu participarea mai multor partide şi candidaţi, dar şi viaţa de atunci. Unii şi-au exprimat dezacordul public, alţii - prin foi volante pe care le-au difuzat în localităţi sau le-au aruncat în urna de vot, ori prin faptul că distrugeau afişele electorale etc. Asemenea alegători erau trimişi în gulag.

Supravegheaţi de securitate

Asigurarea succesului la alegeri era un deziderat de primă necesitate al regimului. Doar p