Succese mari pentru gesturi mici
Acest nou succes la Cannes, pentru film românesc de scurtmetraj, a stârnit un întreg val de întrebări: de ce ar trebui să ne bucure un premiu mare pentru un film "mic", ce e de fapt filmul de scurtmetraj şi unde poate fi el văzut, cine e acest Tudor Cristian Jurgiu şi cum a ajuns ca, de nicăieri, să reprezinte România pe podiumul celui mai important festival european de film? L-am căutat şi l-am luat la întrebări. Cât despre scurtmetraj, am mers până la Alexandra Safriuc, de 5 ani selecţioner de filme scurte pentru proiecţiile lunare ShortsUP, pentru a răspunde la întrebările noastre despre cinemaul de lungime scurtă, meritele şi particularităţile lui.
Tudor Cristian Jurgiu are 28 de ani, s-a născut la Oradea şi e un tânăr cât se poate de firesc. Primele semne ale drumului pe care avea să-l urmeze au apărut prin clasa a IX-a, când a început să-şi filmeze pe VHS familia, prietenii de la bloc, cartierul, cu un aparat de filmat pe care îl avea prin casă. N-a "ştiut" de la bun început că va deveni regizor, dar bănuia că destinul bate către scris, jurnalism, operatorie. Aşa că a încercat şi-şi. După liceu, a petrecut un an la Cluj, studiind Teatrologie, şi-apoi s-a mutat la Bucureşti, unde a început facultatea de jurnalism. În 2005, avea să fie acceptat la UNATC "I.L. Caragiale", unde s-a lăsat antrenat în jocul de-a viaţa, învăţând pas cu pas, scurtmetraj după scurtmetraj, câte ceva despre cum se scrie prin gesturi, în umbre şi lumini, în culori, în sunete şi muzică. "Nunta lui Oli" (cu Adrian Titieni şi Alexandru Gâtstrâmb), povestea scurtă a unui tată care asistă virtual (n.r. prin skype) la nunta fiului său, emigrat în America, îi aducea în 2009 o oarecare recunoaştere în mica lume a breslei cinematografice din România şi o colaborare cu casa de producţie a regizorului Tudor Giurgiu. Acum, premiu l