Vineri, 31 mai 2013, a avut loc la Muzeul Ţării Oaşului vernisajul expoziţieiAmprenta omului, realizată de Dorel Petrehuş. Colegul, concitadinul şi prietenul lui Mircea Roman se concentrează în noul său proiect asupra interogaţiilor privind natura fiinţei. Amprenta reprezintă imaginea unui obiect, întipărită prin presarea pe o suprafaţă plastică. Idei, stări emoţionale sau psihice şi alte lucruri din sfera celor nevăzute se substituie, în cadrul temei alese, obiectului-ştampilă. În fine, reprezentarea antropomorfă cunoaşte, în perioada pe care o traversăm, un reviriment, atît pe plan naţional, cît şi internaţional. Dacă noul val figurativ merge cu predilecţie pe cartea fotorealismului sau neorealismului nu înseamnă că acestea sînt singurele direcţii viabile de dezvoltare. Artistul pendulează între abstract şi concret, pornind alternativ din ambele extreme. Astfel, elemente gîndite realist ori părţi fizice ale pînzelor sale, indiferent de conţinut, cunosc rezolvări nonfigurative, la nivel de textură, haşuri, interferenţe cromatice sau juxtapuneri. Pe cealaltă parte, palete cromatice, linii şi puncte aleatorii tind a se grupa în structuri recognoscibile. Jocul metaforei şi abordarea artistică amplifică efectul ambivalent, în beneficiul imaginaţiei şi al activităţii intelectuale din actul receptării. Deşi nu îşi propune ilustrarea unui codex antropologic, pictura sa este holistică din două puncte de vedere: se ocupă de studiul oamenilor din toate epocile şi tratează multiple dimensiuni ale umanităţii. Se poate vorbi, în lucrările artistului, nu doar despre amprente, luate ca mărci ale individualităţii, ci şi despre homo universalis, în sensul că ceea ce ne uneşte este mai important decît ceea ce ne separă. Particularitatea trebuie interpretată ca diferenţă de potenţial în interacţiuni culturale, în nici un caz ca accelerator al alterităţii.
Întorcîndu
