Cei 12 arbori din Parcul Promenadei (Gezi Park), pentru care câteva zeci de intelectuali din cea mai cosmopolită zonă a Turciei (cartierele Taksim-Beyoglu ale Istanbulului, de pe malul nordic al Cornului de Aur) s-au aşezat în faţa buldozerelor, îşi aruncă de peste o săptămână umbra asupra întregii ţări. Dacă poliţia n-ar fi acţionat brutal, dacă primarul oraşului (care locuieşte în Beyoglu), arhitectul Kadir Topbaş - din 2004 în funcţie - ar fi încercat să dialogheze cu protestatarii, scânteia revoltei n-ar fi aprins marile oraşe, coalizând cetăţeni de toate profesiile, confesiunile şi convingerile politice. În mai puţin de 24 de ore, ceea ce părea un miting ecologist (un moft ecologist, ar spune unii) s-a transformat într-o răfuială cu premierului Erdoğan.
Dar - pe măsură ce zilele trec, cu ajutorul neprecupeţit al declaraţiilor arogante ale primului ministru - această răfuială poate oricând coagula ca începutul unei revolte, ale cărei consecinţe sunt cu atât mai greu de evaluat, cu cât încă nu există nici lideri, nici un program. Oamenii au ieşit în stradă, clamându-şi propriile nemulţumiri, fapt pentru care pieţele marilor oraşe strâng cele mai originale, mai neaşteptate sloganuri.
Ce spune Erdoğan, de o săptămână (inclusiv în ultimele zile, când şi-a desfăşurat, tacticos, turneul în Magreb, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat)? Că în stradă se află scandalagii, extremişti, manipulaţi de opoziţia politică (a numit Partidul Republican al Poporului), care - într-o acţiune disperată - speră să întoarcă scorul democratic al alegerilor din 2011 în favoarea sa. Erdoğan sugerează chiar că, în spatele manifestaţiilor, ar mai exista şi niscaiva forţe străine oculte.
Primul ministru se întoarce astăzi în ţară. (Faptul că regele Muhammad al VI-lea al Marocului şi-a făcut de lucru prin lume şi nu l-a întâmpinat, aşa cum se anunţase, e un semnal asupr