Pentru zeci de copii, vederea este singurul lucru pe care şi-l doresc. Le-a fost răpită la naştere sau au pierdut-o încă din primele luni de viaţă, dar asta nu i-a făcut să se descurajeze şi să nu-şi mai dorească să trăiască. Ba chiar au reuşit performanţa de a avea note bune la şcoală, de a se integra în societate şi de a-şi croi un viitor la fel ca persoanele sănătoase. Săptămânal, doi copii ajung la Clinica de Oftalmologie din cadrul Spitalului „Sfântul Spiridon”, acolo unde merg pentru comisia care stabileşte gradul de handicap, pe baza căruia primesc ajutor financiar de la stat. Pentru mulţi, viitorul este umbrit de gândul că într-o zi nu vor mai putea să vadă niciodată.

Le-a fost luată vederea, dar nu şi puterea de a zâmbi. Chiar dacă abia reuşesc să distingă ceea ce văd în faţa ochilor, au sentimente şi trăiesc aceleaşi bucurii şi zbuciumuri sufleteşti, ca cei de vârsta lor, care s-au născut cu ochi sănătoşi. Lucian şi Oana trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Amândoi sunt aproape orbi, văd cu un singur ochi, iar priveliştea pe care au au este mereu în ceaţă. S-au cunoscut la Liceul Special „Moldova” din Târgu Frumos, acolo unde învaţă să scrie şi să socotească copiii care şi-au pierdut vederea. S-au îndrăgostit şi au planuri mari de viitor. Lucian Butnaru are 18 ani şi se pregăteşte de Bacalaureat. Locuieşte în Vlădeni şi învaţă în Târgu Frumos. A fost diagnosticat cu cataractă congenitală şi a trecut prin şapte operaţii complicate. Ochiul drept este mai mare decât cel stâng, iar în el este permanent întuneric. Singura luminiţă se mai zăreşte în ochiul stâng, cu care vede slab. A avut loc dezlipirea de retină, iar medicii spun că nu va vedea niciodată mai bine de atât. Singura veste bună pentru Lucian este că boala nu se va agrava, iar cu un ochi va putea să vadă mereu puţină lumină. „Totul s-a petrecut deodată. Mergeam cu bicicleta şi am observa