Politica premierului Erdoğan nu cunoaşte cuvântul ”compromis”. (O paranteză pentru ghiaurii de la unele din televiziunile noastre: în pronunţia numelui Erdoğan nu se aude litera ”g”, iar accentual cade pe prima silabă).
Întors din turneul magrebian, întâmpinat la aeroport de 10.000 de suporteri (activişti ai Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării) Sultan Tayyip n-a înmuiat tonul faţă de protestatari, ba dimpotrivă: “Poliţia şi-a făcut datoria!”. (Deşi, cu doar patru zile în urmă, dăduse asigurări că abuzurile forţelor de ordine vor fi investigate şi sancţionate). ”Protestele, care s-au transformat în vandalism şi totală anarhie, trebuie să înceteze imediat!”. ”Allahu akbar! ”, i-au strigat takbir-ul, satisfăcuţi, suporterii. ”Nici o putere, în afara aceleia a lui Allah, nu va putea opri ascensiunea Turciei!”, i-a încredinţat carismaticul lor lider.
În absenţa primului ministru, vicepremierul Bülent Arinç - care, spre deosebire de Erdoğan, n-a încetat să suţină că manifestaţiile sunt ”corecte şi legitime”, iar poliţia a folosit, în primele zile, ”metode brutale” - a dat fuga la Palatul Prezidenţial, la conciliantul preşedinte Abdullah Gül. Ca urmare a discuţiei dintre cei doi fruntaşi ai Partidului Dreptăţii şi Dezvoltării, vicepremierul s-a întânit vineri cu un grup restrâns de protestatari. Iată revendicările acestora, augmentate: 1) Parcul Promenadei (Gezi Park) să râmână aşa cum este; 2) Centrul Cultural Atatürk să nu fie demolat; 3) Renunţarea la ”Yavuz Sultan Selim”, ca nume al celui de-al treilea pod care urmează să fie construit peste Bosfor; 4) Renunţarea la construcţia celui de-al treilea aeroport in Istanbul; 5) Renunţarea la proiectatul Canal Istanbul; 6) Pedepsirea tuturor celor vinovaţi de brutalizarea manifestanţilor.
Deşi în pieţele marilor oraşe ale Turciei s-au putut auzi cele mai diverse - chiar năstruşnice - revendicări, să le
