Orice conducător auto poate fi pus la un moment dat într-o situaţie de urgenţă extremă, cu urmări deosebit de periculoase. Evenimentele rutiere neprevăzute ori executarea unor manevre greşite pot avea drept consecinţă o coliziune iminentă. Cum reacţionezi ca şofer la un asemenea scenariu?
Astfel de situaţii critice pot fi întâlnite în trafic, dar important este să se menţină calmul, să nu se intre în panică şi să se caute evitarea coliziunii frontale, care este cea mai gravă dintre toate tipurile de coliziune. Dacă avem de ales între lovirea frontală sau laterală a unui obiect (maşină copac, zid etc.) să se aleagă cea de a doua şi pe cât posibil să se prefere acroşarea unor obiecte mai “moi” (tufişuri, movile de pământ etc.). Presupunem că, pe o şosea asfaltată, având câte o bandă de circulaţie pe sens, circulă o maşină (2) cu viteza de 90 km/h. Drumul este asfaltat, în stare bună, fără denivelări şi uscat. Tronsonul în care se analizează situaţia de coliziune este în aliniament. Pe partea stângă a şoselei nu există acostament, ci o zonă împădurită. Maşina(2) ajunge din urmă un autocamion (1) care se deplasează cu viteza de 50 km/h. La circa 60 metri, în spatele autoturismului, circulă un alt autoturism (3), iar la circa 90 de metri de camion, apare din sens opus autoturismul (4), circulând regulamentar. Nefrânând la timp, conducătorul de pe autoturismul (2) încearcă să intre în depăşirea camionului, când observă apropierea autovehicului (4) din sens opus. Este imposibil să se renunţe la manevra de depăşire şi să se reintre pe banda iniţială, deoarece din spate s-a apropiat autoturismul (3). Coliziunea frontală devine inevitabilă şi, prin urmare, problema care se pune este ce manevră de evitare este oportun să se execute pentru a diminua urmările acestui eveniment rutier.
O opţiune mai puţin inspirată este ridicarea mâinilor de pe volan şi acoperirea feţei
