Filmul Margarethei von Trotta despre marea ganditoare Hannah Arendt (1906-1975) a readus in discutie conceptul Raului in era totalitarismelor. Este vorba de o tema de o intensa actualitate morala si politica. Aparenta banalitate a Raului (cazul Eichmann explorat de Hannah Arendt) nu poate fi contrapusa esentei sale inumane si anti-umane. Faptuitorii Raului puteau fi pesonaje mediocre, banale, dar actiunile lor nu erau catusi de putin banale.
Prozatorul iugoslav Danilo Kis (1935-1989) a fost nu doar un mare scriitor, ci si un admirabil intelectual public, o voce care a refuzat sa se lase amutita atunci cand canaliile oportunist-nationaliste au pornit atacurile imunde impotriva sa. Aceste lucruri sunt reamintite si explorate in detaliu de catre Mark Thomson in cartea sa recent aparuta la Cornell University Press despre acel spirit cosmopolit in sensul nobil, kantian, al conceptului, care a fost autorul “Enciclopediei mortilor”.
Thompson este si autorul uneia dintre cele mai persuasive carti despre colapsul Iugoslaviei. Acolo am citit reflectiile lui Danilo Kis despre nationalism ca paranoia individuala si colectiva. Ideile sale mi-au inspirat in mare masura abordarea din cartea mea “Fantasmele salvarii” (Princeton University Press, 1998).
Romanul “Cripta pentru Boris Davidovici” se situeaza in acea zona tragica a literaturii care incearca sa reprezinte non-reprezentabilul. Direct marcat de Holocaust, Kis a inteles ca oroarea absoluta include Gulagul, ca este absurd sa scrii despre chipurile Raului radical fara a vorbi despre ambele sale monstruoase intruchipari. In memorabila sa prefata la editia Polirom din 2009, Adriana Babeti citeaza acest marturisire a lui Danilo Kis:
“Sa fii contemporan cu doua sisteme de opresiune, cu doua realitati istorice sangeroase, cu doua sisteme concentrationare de aneantizare a sufletului si tru
