Băncile s-au schimbat, parchetul este proaspăt lăcuit, tabla este de altă calitate, dar tocurile ferestrelor şi vopseaua de pe pereţi mai păstrează încă, undeva, sub albul curat, amintirea clasei din care, în urmă cu şase decenii, 45 de tineri, foşti elevi ai unei şcoli de băieţi, astăzi Liceul Greco-Catolic "Iuliu Maniu", porneau cu privirea plină de speranşe pe cărarea vieşii. Sâmbătă, s-au revăzut pentru a-şi povesti gările prin care au înoptat.

Sfântul Augustin spunea în "Confesiuni", referindu-se la problema timpului, că la propriu s-ar putea zice că "există trei timpuri, prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente şi prezentul din cele viitoare". Forţând oarecum explicaţia filosofului, am putea spune că cele trei timpuri nu sunt uniforme şi că pentru unii oameni "prezentul din cele trecute" este mai plin de substanţă decât pentru alţii. Asta pentru că temeiul, trecutul, are o întindere mai mare şi este organic trăit diferit, altfel decât "prezentul din cele prezente" sau "prezentul din cele viitoare". Vorbim aici despre seniori, despre oamenii pentru care orizonturile sunt deja înguste dar cărora trecutul li s-a cristalizat într-o infinitate de gânduri, capabile să închege cărţi întregi de sfaturi şi poveţe. Aceasta a fost senzaţia pe care ar fi avut-o orice persoană care ar fi participat la întâlnirea de 60 de ani desfăşurată într-o clasă îmbibată de amintiri la Liceul Greco-Catolic "Iuliu Maniu". Foşti, în urmă cu 6 decenii, 45 de colegi, sâmbătă au venit la întâlnirea generaţiei de absolvenţi 1953, doar nouă persoane. Cu părul alb şi mâini tremurânde, foştii colegi au luat pe rând cuvântul povestind ba întâmplări din timpul şcolii, ba realizări sau eşecuri personale. Ce s-a întâmplat pentru fiecare dintre ei în cele şase decenii de viaţă, cum şi-au înfruntat tragediile, cum au mers cu fruntea sus înainte, ori şi-au şters în grabă ochii