„Romanu-i o căsnicie, poezia-i un one-night-stand”.
Acum două săptămâni, am pornit spre Portul Cultural Cetate (domeniul-pensiune al lui Mircea Dinescu de la Dunăre, judeţul Dolj) pentru a participa la un workshop de traducere germano-român finanţat de Literarisches Colloquium Berlin (nicio instituţie românească oficială n-a participat fie şi cu 1 leu la workshop!) şi organizat de Corina Bernic (poetă, traducătoare şi manager cultural) şi Ernest Wichner (poet, traducător şi directorul Literaturhaus Berlin). Workshop-ul a inclus şi o lectură la Cărtureşti (Bucureşti) şi participarea la Bookfest. Ulterior, eu unul am profitat pentru a trage o fugă şi până la Piteşti pentru a vizita un prieten bun. Acesta, deci, e cadrul călătoriei mele.
Premieră ceferistă
Pentru prima oară-n viaţa mea de călător cu trenul, am văzut azi, 27 mai 2013, la ora 8.10, un angajat CFR ştergând meticulos scaunele de pe peron. Şi asta la Bârlad!
Sloganul unei fabrici
Din păcate n-am fost pe fază ca să şi fotografiez panoul publicitar zărit în goana autocarului pe autostrada Bucureşti-Piteşti, panou pe care trona acest slogan: „Nouă ni se fâlfâie!” Reclama era/ este la Fabrica de Steaguri (www.fabricadesteaguri.eu).
Bulgaria din România
Ajuns seara târziu la Cetate, după ce-am fost cazaţi şi apoi hrăniţi, am vrut să ascult ştirile la radioul de pe mobil. Okay, mobilul va fi având o antenă slabă, dar chiar să nu-ţi intre nici un post de radio românesc, nici măcar Radio România Actualităţi, postul public nr. 1? Toate posturile care mi-au intrat erau bulgăreşti! E ruşinos, zău, să nu poţi asculta RRA în multe locuri din ţară – şi asta nu doar pe malul stâng (românesc) al Dunării! Şi în Ardeal, când mergi dinspre Vatra-Dornei spre Cluj, dar nu numai, sunt pete albe-albe, unde ba nu-ţi intră nici un post, ba doar vreunul
