Menirea unui dascăl este aceea de a se face respectat şi iubit. Respectul provine din recunoaşterea valorii iar dragostea din realizarea unui vis pe care el ţi l-a certificat. Ambele dau consistenţă şi impun pe scena sportului prototipul dascălului ce a împlinit şi s-a împlinit.
Drăguţ Augustin-Iosif s-a născut la data de 2 iunie, 1943, în Războieni – Cetate. Şcoala primară a urmat-o în satul natal iar din clasa a şapte s-a transferat la Liceul Ady Şincai din Cluj Napoca. După terminarea liceului a studiat la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, institut pe care l-a absolvit în anul 1967, an în care a fost repartizat la Şcoala Profesională de chimie din oraşul Ocna Mureş, pe post de profesor de educaţie fizică şi sport.. În oraşul Ocna Mureş a cunoscut-o pe soţie, distinsa profesoară de biologie, doamna Adriana Drăguţ.
-Spuneţi-ne câteva cuvinte despre începuturile dumneavoastră ca sportiv de performanţă?
-Paradoxal am rămas în memoria colectivităţii în general ca jucător şi antrenor de volei, dar primi paşi în sportul de performanţă i-am făcut în fotbal, sport pentru care am şi renunţat la volei. Voleiul l-am practicat la CSS Cluj Napoca în paralel cu fotbalul. L-am început în clasa a IX şi după scurt timp am ajuns ridicătorul echipei. Dar tentaţia avantajelor oferite de fotbal m-au îndepărtat rapid de volei. A fost totuşi o experienţă interesantă de care aveam să-mi aduc aminte cu plăcere mai târziu. Vezi, în viaţă eşti dator să încerci cât mai multe piste. Nu se ştie când ceea ce ai acumulat îţi va fi de folos. Iar mie o spun cu certitudine mi-a fost.
-Când a venit prima reuşită sportivă importantă?
-Primul moment a fost în 1978, când am reuşit să câştigăm locul I la finala liceelor industriale, finală în care am reuşit să ne impunem cu trei zero în faţa celor din Piatra Neamţ. Dumnezeule, câtă euforie, câtă sati