Între două furtuni (sau, cel puţin, între una stinsă şi alta prevestită), vineri seara, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, s-a petrecut lansarea celui de-al doilea roman al prozatorului, originar din Vama, Marian Călinescu.

Cu un public relativ restrâns numeric, dar cu certitudine format din inşi care nu se tem nici de ploi, nici de carte: oameni de cultură, psihologi (căci autorul însuşi are această profesie) şi, nu în cele din urmă, susţinători şi rude ale acestuia din comună. Autorului i s-au alăturat în această primă înfăţişare cu noua sa carte, „Nobleţe de tâlhar” (Ed. ArhipArt, Sibiu, 2013), editorul său, scriitor şi psiholog, ieşeanul George Arhip şi, inclusiv în calitate de gazdă, scriitorul sucevean Alexandru Ovidiu Vintilă. Printre altele, editorul (costumat cu pelerină şi pălărie de... vrăjitor, dotat desigur şi cu o baghetă înstelată cu care presupunem să fi avut acces la magie) a propus un joc (de grup terapeutic?) în care costumaţia a devenit transmisibilă (trecând mai întâi pe la Marian Călinescu), în încercarea de a se proba o eventuală infuzie cu inspiraţie.

Despre roman, Alexandru Ovidiu Vintilă, a spus, printre altele: „Autorul izbuteşte să traseze liniile ferme ale unei radiografii a neamului său, istoria personală a unei familii bucovinene trecute, ca atâtea altele, prin vremi de restrişte, dar care a reuşit să meargă mai departe, cu bune şi rele, ieşind până la urmă la liman. Mai mult, romanul lui Marian Călinescu este unul din care introspecţia psihologică nu lipseşte... (...) O influenţă de acest gen nu face altceva decât să completeze paleta de culori în care este zugrăvită trama naraţiunii, aducând acel plus de lumini şi umbre atât de necesar unui epic savuros. Oricum, «Nobleţe de tâlhar» este o scriitură care te prinde, francheţea detaşându-se fără doar şi poate, la fel cum se simte forţa conferită de revoltă, suferinţă