Legitimarea cât şi legitimitatea sunt practic cuvinte interzise în România. Nu prin Lege, nu va face nimeni puşcărie dacă le va folosi - aceste cuvinte nu mai au sens şi nici conţinut. Contaminarea unei societăţi cu nonvalori a condus la apariţia cetăţeanului surogat.

Care sărmanul de el nu-i atât de vinovat pentru această stare pe cât sunt: Profesorul, Preotul sau Familia şi societatea în ansamblul său, pentru că rezistenţa fiecăruia dintre noi la diferitele situaţii dificile, la imbecilizare, la aneantizarea civică pot face diferenţa între turmă, indivizi şi ceea ce se presupune a fi Om – Cetăţean în adevăratul său sens. Numai că lenea, indolenţa precum şi o tribalizarea galopantă au făcut ca atrocităţile şi gesturile criminale să facă parte din rutina cotidiană. Trecem absolut nepăsători pe lângă toate aceste crime strigătoare la cer, dar nu mişcăm un deget. În schimb punem mâna pe bardă şi dăm şi în Dumnezeu, dacă este cazul, când avem de-a fac cu chestiuni derizorii! „Starea Naţiunii" nu poate să fie bună.

Nu mă aştept la fapte eroice din partea premierului Ponta. Poate că din lehamite, sictir sau prea multe decepţii, deziluzii repetate pe care le-am adunat de-a lungul vremii! Când vine vorba despre politicieni, administraţie naţională - ce să facem? Ei decid! Noi i-a trimis acolo! Prin vot!

Chiar dacă, din câte am văzut, nici votul nu prea mai poate luat de bun după ce am rupt-o în fericire la referendum şi ulterior am burduşit Parlamentul cu mult prea mulţi "aleşi"!

Eu, unul, ştiu că nu este cazul să mai aştept nimic de la nimeni, deşi am o listă tare lungă: de la primărie şi până la preşedinte – cu ce anume mi-aş (fi) dori(t) să facă.

Nu atât pentru mine cât pentru ţară. Dar nu mai sper să trăiesc suficient încât să văd că am parte de la aceştia de fapte pline de onoare, demnitate, respect, integritate, responsabilitate! Cuvinte