Florin Popescu a fost demis de la conducerea PDL Dâmboviţa. El era unul din susţinătorii moţiunii Udrea de la congresul recent al partidului. Dâmboviţa era un judeţ important pentru democrat-liberali (am explicat aici lucrurile).
Să privim un pic mai detaliat evoluţia lucrurilor:
1. În anii ’90 un judeţ tipic pentru vechiul Regat:
- PD a obţinut în 1996 în Dâmboviţa 14%, un procent peste scorul de la nivel naţional;
- Iliescu a ocupat întotdeauna locul unu în Dâmboviţa, indiferent despre ce tur de scrutin vorbim, chiar şi în 1996;
- În 2000, clasamentul în Dâmboviţa era:
PSD 49% (douăsprezece procente peste media naţională)
PRM 22%
PD 8% (iarăşi un procent peste media naţională)
PNL 6%.
2. Anul 2004 – începutul schimbării de dinamică
La prezidenţialele din acel an, Năstase a câştigat în ambele tururi de scrutin. Scorul ADA în Dâmboviţa (30%) a fost unul apropiat de media naţională: Dâmboviţa n-a fost nici un judeţ fruntaş dar nici codaş. Pe de altă parte, scorul ADA în judeţ reprezintă de două ori mai mult decât suma PD+PNL de la alegerile care avuseseră loc cu patru ani mai devreme.
3. PLD face diferenţa
La europarlamentarele din 2007, scorul PLD în Dâmboviţa este al doilea la nivel naţional (19%), aproape cât PD-ul local.
Fuziunea celor două partide are efecte benefice: la localele imediat următoare, PDL câştigă 39 de primării din 89, printre care şi municipiul Târgovişte.
În acest context nu e surprinzător că, la parlamentarele din 2008, PDL obţine singur mai mult decât ADA cu patru ani mai devreme (45% faţă de 30%).
Cu 10%, PNL se reîntoarce practic la cota din 2000.
PSD este la o cotă surprinzător de mică pentru un judeţ din Muntenia (35%).
4. Prezidenţialele din 2009 – forţa organizaţiei PDL este testată
Lupta se dă la baionetă – PSD se mobilizează foarte,
