de Dumitru CHISELIŢĂ
dumitruchiselita@tribuna.ro
12 iunie 2013 22:06
2 vizualizari
A-A+ Azi e 13 Iunie. Sărbătoarea Înălţării Domnului şi Ziua Eroilor. Deci, putem vorbi despre eroi. Nu vă speriaţi, nu vă apucaţi de căscaturi plictisite, că nu va fi vorba despre veşnicele şi ocazionalele poveşti despre Rovine, Călugăreni, Plevna, Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz, nici despre duşmani făcuţi una cu pământul, drapele fluturând victorioase, voievozi călare cu diverse arme albe în mâini, generali pozaţi în posturi generăloase ori de ura-ura-salt înainte-sus-sus la parapete. Ci despre alt fel de eroism. Unul ne-omagiat cu „depuneri de coroane şi jerbe de flori”, ne-vorbit în discursurile „reprezentanţilor autorităţilor” (scrise de sclavii PR ai acestor reprezentanţi) şi, în principiu, nebăgat în seamă.
Ce e aia un erou? Bat/Iron/Super/Spider Man? James Bond? Django Dezlănţuitul sau Bastardul Inglorios? Chuck Norris, Steven Seagall sau Jackie Chan? Or fi, dar în filmele lor americăneşti. La noi, un erou e ceva mai simplu şi mai puţin spectaculos. Dar mult mai... eroic. E şi simplu să fii erou: trebuie doar să nu te vinzi, moralmente vorbind, celui care dă mai mult, să ai anumite valori care depăşesc confortul, fizic şi nu doar, din ograda proprie şi, mai ales, să te baţi pentru ele. Să fii, de exemplu, ca primul erou necunoscut ce mi-a trecut acum prin cap: copilul din „Hainele noi ale împăratului”, de Hans Christian Andersen. Care a spus exact ceea ce era de spus pupincuriştilor din jurul lui, ce admirau toaleta (nu wc-ul, cealaltă) imperială inexistentă, spunând că „împăratul e dezbrăcat”, deşi OK ar fi fost să aplaude şi el din mânuţe, ori măcar să tacă. Aţi prins ideea, nu? Asta este, nu s-a prea auzit de eroi înregimentaţi, care să respecte regulamente ori să fie „în rând cu lumea” în materie de opinii. La fel, nu am auzit de eroi care să plece cap
