Se apropie data fatidică de 1 ianuarie 2014 de când, potrivit prevederilor Tratatului de Aderare a României la UE, străinii nerezidenţi vor putea cumpăra pământ în România. Înţeleg că nu li s-a impus tuturor ţărilor aderente o astfel de condiţie. Este mai mult decât nelămuritor cum şi de ce o astfel de condiţie a fost acceptată fără o reflecţie responsabilă cu referire la posibilele ei consecinţe.
Uniunea Europeană este o structură de STATE şi POPOARE. Ea se deosebeşte şi se va deosebi de Statele Unite ale Americii spre exemplu care nu sunt şi o uniune de POPOARE. Aici este vorba de poporul american indiferent la care dintre state ne raportăm. Diferenţa ţine de conotaţii istorice. Pe când popoarele indigene au fost spulberate, migratorii alogeni care şi-au lăsat istoriile acasă s-au constituit într-un popor nou, poporul american.
În Europa nu s-a produs şi nu se ştie dacă vreodată se va produce un atare fenomen. Popoarele europene s-au zămislit în milenii, iar autenticitatea şi puterea identităţii lor vor rezista timpului. Vom fi o Uniune Europeană de state, dar probabil populaţia Europei nu va deveni un popor european chiar dacă vom ajunge să deţinem un buletin comun. Cred că aşa se poate judeca cel puţin din perspectiva momentului de faţă.
Nu este nicio filosofie să subliniem că identitatea, autenticitatea noastră ca şi a tuturor popoarealor dealtminteri. se fundează pe teritoriu, limbă şi cultură. O întreagă istorie am luptat să ne apărăm şi să păstrăm teriroriul pe care ne-am născut şi ne-am format ca popor. Iată-ne acum în pericolul de moarte de a-l vinde pe bani străinilor, pericol real, iminent, favorizat de cel puţin două cauze esenţiale.
Odată cu instaurarea regimului comunist, românii, ţăranii, mai mult decât în orice parte a Europei ocupate, au fost despuiaţi de proprietatea asupra pământului, aceasta devenind pentru ei o veritabilă
