Preşedintele învaţă şi învaţă repede. Dacă în 2009 acesta a fost suspendat şi pentru că actuala putere a avut jurişti mai buni şi mai dibaci în ale legilor, acum se pare că Preşedintele Băsescu şi-a învăţat lecţia şi lucrează cu aceleaşi mijloace, mai dibace chiar, aş putea spune, însă nu până la capăt.
Mai jos despre ce este vorba.
Pe 11 iunie Preşedintele ne-a anunţat (comunicatul de presă aici ) că „în această după-amiază am declanşat procedura unui nou referendum, cu două întrebări: dacă românii doresc Parlament unicameral şi dacă doresc să aibă un parlament cu 300 de membri. ”
Referendumul din 2009 organizat în temeiul Decretului nr. 1507/2009 privind organizarea unui referendum naţional a privit aceleaşi probleme de interes naţional, ca şi cele urmărite prin Referendumul a cărui procedură spune Preşedintele că a declanşat-o.
Curtea Constituţională prin decizia nr. 682 din 27 iunie 2012 dispune în considerente că referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale iar într-un stat de drept voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), nu poate să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului.
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1/1995 privind obligativitatea Deciziilor pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate dispune că efectul general obligatoriu al deciziilor sale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta.
În acord cu cele mai sus menţionate, se impun câteva concluzii asupra aspectului în discuţie.
Problemele deduse spre consultare poporului în 2009, aprobate prin referendum, sunt obligatorii pentru organele statului, inclusiv pentru Parlament şi Comisia
