Din cauza colectivizării forţate din URSS, începute în 1929, şi a foametei ce a urmat, mulţi ţărani din stânga Nistrului au venit în Basarabia pentru a supravieţui.

În 1940, când provincia dintre Prut şi Nistru este ocupată de Armata Roşie, transfugii din RASSM sunt arestaţi. Printre aceştia e şi Nicolae Brumă din Criuleni, judeţul Orhei, condamnat „pentru trădare de patrie“ la opt şi apoi cinci ani de lagăr de corecţie prin muncă.

Basarabeanul Nicolae Brumă s-a născut în 1899 în localitatea Criuleni, judeţul Orhei. În 1921, trece în stânga Nistrului, în Uniunea Sovietică. Nu ştia că face o mare greşeală, pe care o va regreta mai târziu. În 1931 începe să se confrunte cu grave probleme ce îl vor determina să revină în Basarabia. În 1940, când sovieticii ocupă Basarabia, una dintre primele griji ale noii puteri este să-i caute şi să-i condamne pe transfugii din Transnistria.

Viaţa lui Nicolae Brumă şi a familiei sale este ruinată: bărbatul este condamnat la ani grei de gulag în Nordul extrem al Rusiei, dincolo de Cercul Polar. Abia în 1956 va putea reveni la baştină. Nicolae Brumă a avut patru copii: Nadejda (n. 1926), Efimia (n. 1928), Anastasia (n. 1935), Alexandra (n. 1938) şi Vladimir (n. 1940), doi fraţi şi o soră.

Ce l-a determinat să fugă în URSS?

După Unirea Basarabiei cu România în martie 1918, basarabenii devin cetăţeni cu drepturi depline ale noului stat, iar printre obligaţiile cetăţeneşti era şi onorarea serviciului militar. Nicolae Brumă este recrutat în Armata Română în 1921. După trei luni dezertează, întrucât – va spune la interogatoriul sovietic din 1940 – nu putea suporta umilinţele ofiţerilor care îi numeau întruna pe basarabeni „bolşevici“. Drept urmare, pentru a evita pedeapsa ce-l aştepta, decide să treacă râul Nistru, în URSS. Se stabileşte cu timpul în satul Pogrebea, raionul Dubăsari, îşi întemeiază o gospodărie