Jan Willem Bos (n. 1954, Olanda), traducător în olandeză a peste douăzeci de cărţi de autori români (printre care Mircea Cărtărescu, Ana Blandiana, Urmuz), dar şi autor a zece cărţi despre România, printre care trei dicţionare, a fost prezent în ţară săptămîna trecută pentru lansarea cărţii sale Suspect. Dosarul meu de la Securitate, apărută la Editura Trei, în traducerea Alexandrei Livia Stoicescu. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu autorul cărţii despre cum se vedea România comunistă prin ochii străinului – ai celui venit la studii (1978-1979) şi, apoi, la lectorat (1982-1984), la Catedera de olandeză a Universităţii din Bucureşti –, despre mecanismele Securităţii, dar şi despre aspecte ale României posttotalitare.

Cartea dvs. despre experienţele trăite în România comunistă, despre sistemul paranoid al Securităţii, care privea cu un ochi suspicios prezenţa străinilor în ţară, apare, în România, în 2013. Ce impact speraţi să aibă o carte cu un astfel de subiect, la peste douăzeci de ani de la căderea comunismului, dar cu multe necunoscute despre acea perioadă? Cartea a apărut în 2008, în Olanda, ea fusese destinată în primul rînd publicului olandez. Apoi, am descoperit că există un interes şi în România, pentru că, deşi au fost publicate destule cărţi despre dosarele de la Securitate, foarte puţine au fost despre străini care au avut dosar. Aşa că Editura Trei a considerat că este un subiect suficient de interesant şi pentru publicul român.

Cartea nu începe direct cu experienţa dvs. personală, ci cu descrierea contextului mai larg al epocii, practic este un capitol consistent de istorie a României comuniste, şi cred că este un preambul bine-venit, pentru că este nevoie să ne reamintim şi fapte, date, evenimente, pentru a înţelege mai bine experienţele personale. Mă bucur că spuneţi acest lucru, în general întrebările care mi se pun