Xenofobie, antisemitism, extremism, homofobie. Fobii peste fobii. Manifestaţii în masă de ură. Ne-am obişnuit deja cu aceste fenomene. Majoritatea oamenilor urăsc, şi de cele mai multe ori fără să se gândească sau să înţeleagă de ce. Ura a fost considerată o emoţie. Dar este mai mult decât atât, este o stare adânc infiltrată în esenţa omului cu un mecanism biologic ce devine din ce în ce mai clar.
Există o biologie a urii, există un circuit al urii în creier, ura are o bază biologică.
Nu voi uita niciodată anii de după revoluţie. În primul rând pentru că eram tânăr şi viaţa era frumoasă oricum. Tinereţea, frumuseţea, dragostea anilor `90 sunt de neuitat pentru mine. Dar nu voi uita niciodată nici fenomenul mineriadei. Am fost şi eu „golan”, am fost şi eu în Piaţa Universităţii, am cântat şi eu imnul golanilor. Piaţa Universităţii a fost o manifestaţie paşnică. Orice ar fi, oricum ai pune-o, în orice context, a fost o manifestaţie paşnică. Iritantă pentru autorităţi şi pentru oraş, dar paşnică.
Până ce au venit minerii. Minerii au bătut sub influenţa urii. O ură fără un obiect logic, raţional. Au bătut-o şi pe mătuşa mea, tanti Rodica, pentru că avea ochelari, era inginer chimist, şi a trecut prin zonă. Au bătut pe cine avea plete, blugi rupţi sau cine ştie ce detaliu care să justifice actul violent.
Dar sunt minerii oameni răi? Nu cred. Sunt oameni obinşnuiţi care au reacţionat bazaţi pe informaţii limitate, pe fundalul unei experienţe de viaţă limitată, sub presiunea momentului şi a mass mediei de atunci. Dacă nu sunt oameni răi, cum a fost posibil?
Este mult mai greu să iubeşti decât să urăşti.
Cercetătorii în neuroştiinţă analizează mecanismul urii care încă nu este complet elucidat. Ura este legată strâns de violenţă, iar violenţa şi mecanismele ei sunt un subiect interesant de cercetare. Mai ales în epoca în care terorismul e
