Singurul cleric dintre candidaţii la preşedinţia Iranului, Hassan Rowhani (64 de ani), a câştigat detaşat alegerile, din primul tur, cu 52,76 la sută. Următorul pe listă, Muhammad Baqer Qalibaf, primarul Tehranului, a obţinut doar 16,31 la sută. Dintre 50,6 milioane de iranieni cu drept de vot, s-au prezentat la urne 31.107.205 alegători.

Cum se explică succesul zdrobitor al unui candidat care nu s-a aflat pe lista favoriţilor? Lecţia alegerilor din 2009 i-a unit pe aşa-zişii reformişti. În spatele lui Rowhani s-a adunat toată floarea Mişcării Verzi, în frunte cu foştii preşedinţi Akbar Hashemi Rafsanjani si Mohammad Khatami. În ce-i priveşte, aşa-zişii conservatori şi-au risipit voturile, neizbutind să se concentreze în jurul unui singur candidat, respectiv Qalibaf sau chiar Saeed Jalili, aflaţi săptâmâna trecută în topul sondajelor de opinie.

Hassan Rowhani e un personaj moderat, temperamental opusul fostului preşedinte Ahmadinejad.

În dezbaterile din campania electorală - cu excepţia lui Jalili, care s-a dovedit un yesman sinistru al Liderului Suprem - candidaţii au fost cât se poate de critici la adresa realităţilor iraniene, referindu-se la criza economică (embargo, inflaţie, şomaj), la izolare, la controversele internaţionale legate de programul nuclear.

Hassan Rowhani a insistat asupra relaţiilor cu Statele Unite, declarând că - dacă va ajunge preşedinte - va încerca o detensionare a acestora, bazată pe dialog, pe încredere şi respect reciproc. Ca fost negociator (până în 2005, când la putere a venit Ahmedineajd) al dosarului nuclear, Rowhani a declarat: ”Iranul are un program nuclear eminamente pacifist, aflat sub control internaţional, un program legal şi de necontestat. O campanie politică de dezinformare a încercat să pună sub semnul întrebării natura exclusiv paşnică a acestui program. Campania a fost întreţinută în primul râ