În România numărul drogaţilor se dublează aproape de la an la an, în timp ce vârsta primului contact cu drogurile scade alarmant şi, în cazul anumitor substanţe, ajunge la 11 ani. În miezul zilei, pe străzile oraşului te-ai putea întâlni cu un tânăr sub influenţa stupefiantelor, manifestându-se uneori violent. Lângă aceşti tineri, noi românii ne mulţumim să ridicăm din umeri. Dacă ar fi copilul tău, ai face la fel?

Sâmbătă dimineaţa devreme. Să tot fie ora şapte. E linişte la ora asta. Oraşul încă nu pare treaz, se dezmorţeşte lent şi fără chef, ca după o zi de muncă. Liniştea e spartă brusc de un râs nefiresc, strident, nelalocul lui. Un hăhăit aproape exasperat, isteric se repetă la intervale regulate. E o voce tânără. Mă gândesc că o fi vreun petrecăreţ întârziat prin cluburi. Râsul se repetă şi mai acut. E aproape un strigăt pe un hohot anormal. "Saşaaaa, vino de acolo!", ţipă o voce. Se face linişte o vreme. Apoi aceeaşi voce îl cheamă pe Saşa "să treacă de acolo". La cum îl cheamă cred că Sasha e un câine, dar tot nu înţeleg de ce cineva ar ocupa toată strada cu hohotele sale dubioase vizavi de un câine. În cele din urmă ies. În mijlocul drumului, spre spaima puţinilor şoferi care trec pe stradă, un tânăr de aproximativ 30 de ani zace pe asfalt, agitându-şi mâinile şi picioarele haotic, cu un râs tâmp pe faţă, incapabil să îşi coordoneze membrele. Expresia de pe chip evoluează rapid de la tâmp la o fericire cretină. Halucinează. Mă vede şi urlă:

"Haaaaa, mă veeeezi! ...Proasto! ...Io mă droghez cu heroină! Haaaaa..... Tu te droghezi cu Isus!"

Lângă el, un biciclist ce pare a-l însoţi se duce şi într-un final îl ridică de pe carosabil. Tânărul urlă în continuare la toată lumea că el se droghează cu heroină, iar noi toţi ceilalţi ne drogăm cu Isus. Are ce are cu Isus, ca şi când i-ar fi şi duşman de moarte, şi prieten la cataramă în egală măsur