de N. I. DOBRA
16 iunie 2013 21:47
1 vizualizare
A-A+ Mihai Mălaimare - care mi se pare un om normal şi actor acceptabil - a pus în scenă piesa lui Caragiale "O scrisoare pierdută", în care actorii (personajele) nu spun nimic, ci doar gesticulează, lăsând spectatorii să afle ce şi cum, dând din mâini, din picioare, din cap, din urechi şi din alte părţi ale trupului. Cică asta-i tehnica statuilor vivante. Vă spun eu ce-i: un cretinism! n Nişte amărâţi de comentatori cred că actuala majoritate parlamentară de 70% "umblă cu foarfeca în Constituţie ca să-şi mărească puterile". Aiureli: puteri mai mari decât Ceauşescu n-a avut nimeni, niciodată, în ţara asta şi tot şi-a rupt gâtul când s-a terminat aţa. Niciun regim nu-i veşnic şi niciun politician, nemuritor. n Visez la o lege care să-i tundă pe cei care nu pot justifica miliardele acumulate în câţiva ani, dar nu să ia de la unii şi să dea la alţii, ci să refacă ce-au dărâmat. Pe tot mai mulţi "analişti" îi aud pledând pentru crearea asociaţiilor de agricultori, de parcă IAS-urilor şi CAP-urilor nu le puteau zice asociaţii de proprietari şi să nu le desfiinţeze. Mai ştie cineva care-i definiţia infracţiunii de "subminare a economiei naţionale"? n Dacă aţi uitat care sunt "groparii" postrevoluţiei, vi-i amintesc: Ion Iliescu, Petre Roman, Teodor Dumitru Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Adrian Năstase. (Pe Traian Băsescu, Popescu Tăriceanu, Emil Boc, Victor Ponta nu-i pun, fiindcă ei au găsit... cimitirul plin!) n Un bucureştean pe nume Eugen Istodor - care-i şi un fel de scriitor în revista Dilema: "Cu cât plătim mai tare apa de la chiuvetă (ghiuvetă, cum zice un prieten de-al meu oltean, ajuns pe meleagurile transilvane), cu atât consumăm de aia îmbuteliată". Şi la noi e scumpă, dar măcar e potabilă. n Când un evreu francez, Pascal Bruckner, îl ci