Campaniile de dezvăluiri conduse de celebrităţile ultimilor ani vor să acrediteze ideea după care serviciile de informaţii ale Statelor Unite şi, în genere, ale Occidentului nu fac un joc tocmai curat. Ţinta e discreditarea instituţiilor care au datoria de a depista şi preveni, astăzi, atacuri teroriste. Odată pusă în dubiu, această funcţie poate fi restrînsă.
Tiparul e cunoscut: o campanie mediatică de mari proporţii preia dezvăluirile şi le plasează sub titlul „acţiuni antidemocratice”, după care, sub presiunea unui public indignat, legiuitorii intervin şi reduc programele de informaţii, în timp ce înmulţesc instanţele de control. Efectul e imediat: acţiunile de protecţie sînt plasate într-o zonă dezonorantă iar serviciile secrete sînt supuse unui program de timorare. Cine are de cîştigat? Evident egourile celor ce se văd confirmaţi în calitatea de campioni ai libertăţii şi, mai ales, adversarii Occidentului care se simt mai puţin supravegheaţi şi sînt mai bine informaţi despre mijloacele de detecţie.
Din acest punct de vedere, Snowden şi ceilalţi sînt un aliat vountar sau involuntar, dar eficient al oricărei organizaţii care are ceva de explodat, deraiat sau asasinat în Occident. Formula nu lucrează izolat, ci e parte a unei suite de acţiuni concertate. Dacă recoltarea de informaţii a fost pusă în dificultate, acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul acţiunilor militare active. Campania de presă împotriva utilizării dronelor a atins apogeul. Există, acum, un larg curent de opinie care se împotriveşte virulent folosirii dronelor, adică a avioanelor telecomandate care atacă ţinte extrem de precise: grupuri sau indivizi care pregătesc atentate teroriste. Succesul formidabil al dronelor s-a soldat cu eliminarea unei liste lungi de comandanţi de reţele teroriste în Yemen, Pakistan, Afganistan.
De îndată ce forţa acestui ti
