“Suntem o ţară în majoritate de ţărani şi istoria ne arată că toate societăţile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producţia lor economică. Simpatic sau antipatic, ţăranul e o realitate” (Ralea, 1928)
Multumita cooptarii unor reprezentanti ai mediului academic cu legitimitate profesionala cel putin nationala, cadrul analitic a capatat o coerenta structurala si de substanta, in privinta procesului de fundamentare si elaborare a proiectului de regionalizare.
Urmand insa seria panelurilor dezbatere organizate in Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia care au reunit reprezentanti ai administratiei publice locale, ascultand observatiile acestora, realizez ca ceea ce si-a asumat coalitia de guvernare ca fiind proiectul de regionalizare este daca nu misiune imposibila cel putin un demeres extrem de riscant, care daca nu “arde” multe etape le comprima in extrema, proiectand lumi paralele si oameni care raman in afara frazelor aparent cu subiect si predicat.
Mai jos, in sinteza, prezint intrebarile frecvent ridicate de catre participanti si reflectii personale. Raspunsurile ar trebui sa vina de la cei direct implicati. In final, o analiza asupra ultimului raport CONREG.
Cum percepe APL procesul de regionalizare?
1. “domnule profesor, puteti relua explicatiile?!”
Evident poate sa fie lipsa de metoda si nepricepere din partea-mi, insa, atunci cand auditoriul si participantii la dezbatere nu au un stoc minim de cunostinte, este cel putin nepotrivit sa reclami intr-un demers public co-angajarea lor in explorarea unui subiect altminteri extrem de tehnic.
Pentru ca nu face obiectul prezentului articol, o singura observatie se impune. Din pacate, a fost gresit indusa in randul opiniei publice o definire tendentioasa a regionalizarii ca fiind procesul de reorganizare administrativa si teritoriala prin emergenta unui palier int