Rând pe rând, valorile umanităţii sunt atacate cu săgeţi înmuiate în otrava mercantilismului: Sărbătorile tind să se laicizeze, politicienii devin demagogi, imoralitatea solicită legalizarea, până şi slujirea lui Dumnezeu este ispitită cu ritualismul de tip funcţionăresc.
Miroase deja a Sărbători. Însă avem Sărbători. . . multi-tasking. Daaa, ştiţi dvs…conceptul acela preluat din lumea calculatoarelor, care înseamnă că poţi efectua mai multe treburi deodată, în paralel. Şi nu ştiu de ce, dar am senzaţia că acest concept visează unii să ni-l implementeze şi nouă, oamenilor.
Păi să ne uităm cu atenţie fie şi numai la Sărbători. Ce sunt astăzi Sărbătorile? Multă pregătire, multă alergătură, multă frământătură. Ba chiar uneori, sensul real al Sărbătorilor dispare undeva, în background, sub avalanşa multi-tasking. Pe care Sfinţii Părinţi o numeau mult mai sugestiv griji. Grija de trup, grija de slavă deşartă, grija de plăceri, grija de averi, prea multă grijă de noi înşine. Sau, cum adeseori se vede, griji impuse de alţii: de şefi, de autorităţi, de rude, de prieteni, etc.
Dintre toate, una mi se pare că este prea evidentă (cum s-ar spune, consumă multe resurse). Este vorba de grija cumpărăturilor: cadouri, alimente pentru masa de Sărbători, senzaţii sofisticate, ceva unic şi nemaivăzut…orice, numai cumpărături să fie. Dar tăvălugul globalizant al comercializării trece peste generaţii întregi de suflete, chinuindu-se să împlinească o mai veche vorbă a Scripturii: între vânzare şi cumpărare se va strânge păcatul. Iar de aici, o imensă grijă faţă de bani.
Vedem cum lumea este într-o permanentă frământare, sub stindardul schimbării. Deşi mai nimeni nu defineşte natura schimbării, observăm că tot ce s-a schimbat până acum este mentalul social. O nouă viziune a lumii, construită pe filosofia capitalistă a profitului, generează mutaţii grave: îna
