Un fotoreporter şi un jurnalist s-au documentat timp de două luni pentru a spune unui public occidental de zeci de milioane de cititori „povestea fânului românesc”. Pentru a depune mărturie prin vorbe, filme şi fotografii că o îndeletnicire ancestrală şi primitivă – cositul fânului – reprezintă o verigă indispensabilă în viaţa unor comunităţi de ţărani autentici.
Ediţia din iulie a National Geographic Magazine este una aniversară, sărbătorindu-se 125 de ani de la lansarea primului număr. Prilej, au decis editorii, ca publicul să cunoască una dintre minunăţiile lumii. O minunăţie descoperită în Harghita şi apoi în Maramureş (în această ultimă zonă au fost realizate 6.000 de fotografii trase toate pe film) şi în faţa căreia autorul Adam Nicolson, baron de Carnock (membru al Societăţii Regale de Literatură din Marea Britanie) şi Rena Effendi (fotograf, laureată cu premii internaţionale precum Getty sau National Geographic) au exclamat (după titlul articolului articolul): „Fânul transilvănean – o splendoare”.
Citeşte şi România văzută dincolo de Dracula. El País despre o călătorie răcoritoare prin România
O lume frumoasă prin simbioză
Un zâmbet îţi va fi nelipsit pe buze în vara timpurie dacă ai norocul de a ajunge în văile cu iarbă proaspătă aflate în jurul Munţilor Carpaţi. Transilvania este locul în care fâneţele au cele mai bogate şi diverse specii de flori, remarcă autorul. "Acest miracol floral e menţinut nu de către natură, ci de către natura muncită de mâna omului. Bogăţia e acolo doar fiindcă o fâneaţă rămâne fâneaţă câtă vreme e cosită în fiecare vară. Abandonată, ar ajunge năpădită de buruieni în trei-cinci ani. Aşa cum e, cel puţin pentru moment, Transilvania e o lume care a ajuns frumoasă prin simbioză.” Desigur, este vorba despre simbioza dintre natură şi om.
Ceea ce nouă ni se pare un lucru comun, pentru autor devine o revela
