Autor: Lucian Fedor, doctor în istorie

Cercetarea şi elucidarea unor teme istorice majore, fie ele şi ale epocii socialiste, despre care avem, deocamdată, doar aprecieri pripite şi nu întotdeauna temeinic documentate şi justificate, este, fără îndoială, o datorie pentru orice român care se respectă şi, cu atât mai mult, pentru un istoric ce se vrea slujitor al adevărului.

Este şi cazul lui Lucian Fedor, absolvent al Facultăţii de Istorie şi Geografie de la Suceava, care, nu demult, şi-a susţinut, cu succese strălucite, o teză de doctorat cu tema lucrării pe care azi ne-o oferă tipărită în chiar Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”.

Încercarea şi preocuparea statului român, după Declaraţia din aprilie 1964 – dar, de fapt, într-o formă voalată, chiar îndată după retragerea trupelor sovietice de ocupaţie, în 1958 – de a ieşi din sfera influenţei şi preponderenţei exclusiv sovietice, prin orientarea spre ţările occidentale, avansate, dezvoltate, reprezintă o temă majoră, dintr-un amplu domeniu încă puţin cercetat obiectiv şi fără prejudecăţi politice, conjuncturale. Faptul este cu atât mai necesar cu cât, între ţările estice şi sud-estice europene, în care noul regim fusese adus şi impus de tancurile sovietice, în deplină înţelegere cu marii aliaţi occidentali – care au câştigat războiul, dar au pierdut pacea, în beneficiul Imperiului roşu, pe care l-au salvat – mai întâi Iugoslavia lui Iosif Broz Tito, şi, la câtva timp, România lui Gheorghiu Dej şi Ion Gheorghe Maurer – cel care în istoria statului român a deţinut cea mai lungă perioadă funcţia de prim-ministru – s-au aflat printre primele care s-au opus sub diferite forme, timide iniţial, apoi mai îndrăzneţe, ordinelor arbitrare şi dogmatice ale Moscovei.

În cazul temei de faţă, „Relaţiile între România şi R.F. Germania”; deşi, în mod oficial, conform legislaţiei în vigoare, nu toate arh