Sanda Weigl s-a născut la București, într-o Românie care-și antrena mânia proletară pornită să se reseteze politic. A trăit aici doar 13 ani, suficienți însă pentru a se îndrăgosti definitiv de muzica autohtonă, în special de melodiile Mariei Tănase. În 1961 pleacă cu ai să în Berlinul de Est, la mătușa ei, actrița Helene Weigel, soția dramaturgului Bertolt Brecht. Cântă într-o cunoscută trupă de beat din RDG-ul acelor ani. În 1968, când cu invadarea Cehoslovaciei de către sovietici, distribuie manifeste prin care protestează împotriva intervenției militare, curaj care îi aduce o condamnare la doi ani de închisoare și interdicția de a scoate albume și de a mai apărea în public. În scurt timp este expulzată și pleacă peste Zid, în Berlinul de Vest, unde lucrează la Teatrul Schiller și colaborează cu regizori de marcă precum Robert Wilson și Luc Bondy.

După scurte perioade trăite în Spania și Elveția, emigrează, în 1992, la New York. Aici cântă și încântă America cu melodiile jazzificate ale Mariei Tănase, acompaniată de trei excelenți muzicieni japonezi. Ține concerte în Statele Unite, Europa și Israel. Pe lângă cântece românești, interpretează piese în germană, spaniolă, franceză, rusă și engleză. Ține de mai mulți ani un spectacol cu muzica lui Kurt Weill și în prezent lucrează la un proiect cu piese de Édith Piaf și Marlene Dietrich. A colaborat cu numeroși muzicieni de jazz din New York: Marc Ribot, Anthony Coleman, Brad Jones, Gerald Cleaver, Greg Cohen ș.a. Presa de peste ocean scrie cronici elogioase despre spectacolele ei și o alintă The Dowtown Gypsy Queen.

Zilele trecute, Sanda Weigl a concerat din nou, după o pauză de șase ani, la București, cântând piesele Mariei Tănase alături de cvaretul Bălănescu. Nu știu care e superlativul care i se potrivește cel mai mult, dar vocea ei riscă să bată originalul.

Mai ții minte prima ta experi