În 1943 şi 1944, Ploieştiul a fost ţinta bombardamentelor aeriene ale Statelor Unite. În ciuda unui prim eşec al operaţiunilor militare, oraşul a trecut prin una dintre cele mai negre perioade ale istoriei sale: mii de morţi, infrastructură anulată şi sute de clădiri distruse

Prima zi de august a anului 1943 a fost una neagră pentru locuitorii Ploieştiului. Cu întreaga Românie, erau angrenaţi în cel de-al Război Mondial, dar, din cauza amplasamentului rafinăriilor din jurul oraşului, au devenit o ţintă strategică pentru aviaţia americană de bombardament.

Operaţiunea „Tidal Wave“, „Valul ucigaş“, pregătită îndelung în Libia de către americani, a rămas în istorie ca unul dintre cele mai mari eşecuri ale aviaţiei SUA, dar şi una dintre cele mai costisitoare operaţiuni aviatice.

În misiune au zburat 178 bombardiere grele B-24 Liberator pornind de la Benghazi, Libia, care au atacat rafinăriile din jurul Ploieştiului, de la altitudine joasă. Rezultatul a fost dezastruos pentru americani: au pierdut 53 de avioane în faţa rezistenţei anti-aerienei române şi germane, 440 de soldaţi au fost ucişi în luptă şi alţi 220 capturaţi.

Mai mult, la Ploieşti nu s-a înregistrat „nici o reducere a producţiei de petrol“.

Atacul a durat 50 de minute, timp în care avioanele americane au lansat asupra Văii Prahovei 1.800 de bombe, producând moartea a peste 200 de persoane şi rănirea altor câteva sute.

Peste 100 de femei au pierit împreună, după ce un avion american s-a prăbuşit peste puşcăria din Ploieşti, amplasată pe acelaşi loc în care este şi acum, pe strada Rudului. Avionul a trecut pur şi simplu prin ziduri. După bombardamente, întregul oraş, parţial „desfigurat“ s-a transformat într-o imensă flacără, iar incendiile au fost stinse abia după trei zile.

Cu toate acestea, oraşul a trecut la limită pe lângă un dezastru care ar fi putut să-l r