Mic jurnal de călătorie (II)
Greierul-cârtiţă
În ultima seară de la Cetate, dintre insectele care vâjâiau prin aer, una ne-a cam speriat! Eu unul nu văzusem în viaţa mea aşa ceva, am apucat să fotografiez marea insectă zburătoare, apoi am aflat – de la romancierul Thomas Lehr (care a studiat biochimie şi a lucrat mai apoi ca programator la Universitatea Liberă Berlin, înainte să se apuce de scris!) că-i vorba de o Maulwurfsgrille, în traducere ad litteram: un greiere-cârtiţă, adică, pe limba română (aveam să aflu abia la Iaşi) – o coropişniţă (Gryllotalpa gryllotalpa), de altfel singura care, zice Wikipedia, trăieşte în Europa!
Numele din germană vine de la faptul că este o insectă din familia greierilor care-şi duce viaţa în principal în subteran, picioarele anterioare fiind astfel modificate încât să poată săpa cu ele asemenea cârtiţelor. De altfel, coropişniţele nu pot parcurge în zbor decât distanţe scurte şi ies la suprafaţă doar în perioada împerecherii. Care va să zică: a fost perioada împerecherii...
Măcrişul calului
Întâmplarea face că în ziua plecării (vineri, 31 mai), Ernest Wichner a apărut cu o ştevie enormă de vreo 2 metri, iar cum în cursul workshop-ului venise vorba de ştevie, ţin să mai fac o comparaţie între denumirile populare ale unei plante: la noi, la saşi, ea se numeşte Roussumpert, ceea ce s-ar traduce-n germană cu Rossampfer, adicătelea: măcrişul calului. În limba română, în schimb, una dintre denumirile populare este măcrişul... cucului!
„Privind înapoi prin fereastra bucătăriei”
Sâmbătă, am luat parte (în calitate de traducător) la prezentarea cărţii de bucate şi amintiri „Privind înapoi prin fereastra bucătăriei” a sibiencei Dagmar Dusil (emigrată în anii 1980 în Germania), cu o prefaţă a scriitoareai Ioana Ieronim şi o postfaţă de Flori Bălănescu (istoric): fără vr
