Boiko Borisov a fost aproape 4 ani de zile primarul Sofiei, după care, în urma alegerilor parlamentare, a ajuns prim-ministrul Bulgariei, în iulie 2009. A fost un premier care părea să se bucure de o temeinică stabilitate politică până în februarie 2013,
când bulgarii au ieşit în stradă să protesteze cu vehemenţă împotriva creşterii costului energiei electrice, corupţiei, nivelului scăzut de trai. După câteva zile de proteste neîntrerupte, Guvernul Borisov şi-a prezentat demisia.
Vineri, 14 iunie 2013, Parlamentul bulgar a anunţat că l-a numit pe Delyan Peevski, un personaj politic extrem de controversat (nu numai ca mogul media, cum a apărut în presa românească) în fruntea serviciilor secrete. În aceeaşi zi, la numai după câteva ore de când numirea a devenit publică, ignorând ploaia torenţială, peste 10.000 de oameni au ieşit în stradă la Sofia, şi alte mii în multe alte oraşe, pentru a protesta cu vehemenţă împotriva unei decizii ce a stârnit reacţii severe până şi din partea unor membri marcanţi ai corpului diplomatic acreditat în Bulgaria. În pofida sprijinului total acordat în continuare de premierul socialist Plamen Oresarski şi de liderul socialiştilor europeni, Serghei Stanişev (bunul prieten şi camarad al premierului Victor Ponta), în faţa unei crize politice care ar fi dus inevitabil la aruncarea în aer a guvernului, Delyan Peevski a fost obligat sâmbătă să renunţe la nominalizare.
De-a lungul anilor, am încercat o constantă şi perversă satisfacţie în a ne uita peste Dunăre şi a vorbi despre vecinii noştri cu o superioritate care nu lăsa loc nici celei mai palide îndoieli: ”Suntem mult peste ei”. Timpul a curs; lucrurile au evoluat (chiar şi înainte de '89) într-o direcţie în care raportul variilor performanţe nu mai era de mult în favoarea noastră, dar ne-am complăcut în convingerea că...”avem şi noi faliţii noştri”. Toate eşecurile noast
